Acesta este începutul Erei antropocene - o nouă epocă în care omenirea hotărăște soarta planetei. A început în anii 1950, odată cu răspândirea elementelor radioactive în urma testelor nucleare și a marcat sfârșitul Holocenului, adică cei 12 000 de ani de climă stabilă de la ultima eră glaciară.
Era antropocenă se caracterizează nu numai prin fenomenul încălzirii globale, dar și prin despădurire, poluare și toxifierea planetei noastre, extincția masivă a speciilor și manipularea speciilor pe care dorim să le păstrăm - găinile crescute în baterii sunt acum cele mai cunoscute păsări din lume, deși, dintr-o perspectivă evoluționistă, nu ar trebui să fie.
Era antropocenă întărește faptul că suntem mai mari decât Dumnezeu, dar chiar și acum, nu putem renunța la risc, căci riscul e cel care ne-a propulsat până aici.
„Ne jucăm cu focul”
Profesorul Chris Rapley, un cercetător în domeniul schimbărilor climatice de la University College London, consideră însă că ar fi bine să renunțăm la dependența noastră de riscul economic când în joc este salvarea planetei: „Era antropocenă marchează o nouă perioadă în care activitățile noastre colective domină structura planetară. Dat fiind că planeta reprezintă sistemul nostru de menținere a vieții - practic suntem echipajul unei nave spațiale destul de mari -, interferența cu funcționarea ei, la acest nivel și la această scară, este extrem de importantă”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Mai mult: „Dacă voi sau eu am fi membrii unui echipaj al unei nave spațiale mai mici, ar fi de neconceput să intervenim asupra sistemelor care ne furnizează aer, apă, hrană și care controlează climatizarea. Dar transformarea care se petrece în perioada antropocenă ne transmite semnale că ne jucăm cu focul”.
Punctul critic
Dar de ce facem acest lucru?
O încercare de răspuns a fost dezvoltată de Jacques Peretti, autorul volumului „Întelegerile care ne-au schimbat lumea” (Editura Litera, 2019): „Facem asta pentru că avem o planetă deja clădită și care acum urmează o traiectorie în spirală către distrugere, bazată pe modelul economic al riscului. Dar riscurile care ar trebui asumate acum ar trebui să fie spre salvarea noastră, nu spre continuarea distrugerii planetei”.
Când va apărea punctul critic al acestei întreprinderi sinucigașe?
„Atunci când mediul de afaceri va descoperi că se pot face mai mulți bani de pe urma salvării planetei decât de pe urma distrugerii ei sau de pe urma folosirii pieței futures pentru a paria pe dispariția ei iminentă”, a concluzionat Peretti.
Recomandările noastre
