Cheltuielile de 70.000 de euro pe an pentru un spaţiu exclusiv cu cărţi ale autorilor noştri sunt prohibitive în capitala Franţei.
limba română. La Paris există, spre exemplu, două librării poloneze - una veche de la 1830 -, dar nicio librărie românească. „Pe Amazon găseşti foarte greu titluri româneşti. Dacă eşti la Paris, nu ai decât o soluţie: să-ţi faci bagajul şi să te duci în ţară ca să-ţi cumperi cărţile de care ai nevoie“, mărturiseşte Cătălina Voican, studentă în Relaţii Internaţionale la Sorbona.
Tânăra face parte din Asociaţia pentru promovarea culturii române „Connexion Roumanie“, menită să faciliteze contactul cu valorile şi produsele culturale româneşti. „Comunitatea românească din Franţa este destul de nestructurată, individualistă, cu tensiuni mari. E nevoie de un focar independent de cultură: o librărie i-ar aduna pe români în jurul cărţilor de care au nevoie. Ar găsi aici presa din ţară şi, mai ales, o serie de evenimente, lansări de carte şi dezbateri de larg interes pe teme punctuale“ analizează Robert Adam, membru fondator al asociaţiei.
Finanţare respinsă Asociaţia dispune deja de un fond de carte de 20.000 de volume din domenii precum memorialistică, beletristică, istorie, filosofie, artă. Deşi rolul Ministerului Culturii şi Cultelor (MCC) şi al Institutului Cultural Român (ICR) este şi acela de a dirija fonduri către actorii culturali independenţi, proiectul de înfiinţare a unei librării româneşti la Paris prezentat de asociaţia „Connexion Roumanie“ a fost respins: „Ni s-a spus peste tot că nu se poate finanţa o structură comercială din bani publici. Numai ca librăria românească nici n-ar putea rezista la Paris ca simplă structură comercială. E vorba de o vitrină culturală care, pe lângă oferta de carte, ar organiza evenimente concrete de promovare a autorilor români“, explică Robert Adam.
Jumătate din banii necesari demară rii acestui proiect ar fi asiguraţi din resurse proprii, precizează membrii asociaţ iei. „Închirierea unui spaţiu în Cartierul Latin, acolo unde sunt studenţii şi una din bisericile româneşti, precum şi salariile minime pentru doi oameni nu depăşesc pe an 70.000 de euro. Noi avem jumătate din bani. Cu toate acestea, ICR, Ministerul Culturii şi cel de Externe ne-au respins deja proiectul“, spune Cătălina Voican. Ea adaugă, cu amărăciune: „Dacă ai o trupă de căluşari şi vrei să te plimbi prin lume e mai uşor sa obţii finanţare publică decât dacă vrei să înfiinţezi o librărie românească la Paris“.
TRADUCERI
Cărţile lui Norman Manea, la loc de cinste 
Pe lângă traducerile cărţilor scriitorului Norman Manea, care trăieşte în Statele Unite, în Franţa au mai apărut, în ultima perioadă, prin programele ICR-ului - TPS (de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români) şi „20 de autori“, următoarele traduceri:
Mihail Sebastian, Promenades parisiennes; Editions de l’Herne, Paris 2007; traducere de Alain Paruit
Florin Lăzărescu, Notre envoyé spécial; Éditions des Syrtes, Paris 2007; traducere de Olimpia Bogdan Verger
Camil Petrescu, Derniére nuit d’amour, premiére nuit de guerre; Éditions des Syrtes, Paris, Franţa, 2006; traducere de Laure Hinckel
Andrei Pleşu, Pittoresque et mélancolie; Editions d’Art Somogy, Franţa, 2007; traducere de Luminiţa Brăileanu şi Dominique Ilea.
Recomandările noastre
