Românii ar trebui să aprecieze Austria, printre altele, pentru un fapt bine memorat doar de filele istoriei: un austriac a salvat Parcul Cişmigiu!

La modul general, toţi românii iubesc călătoriile în Austria: schi, shopping, natură, oraşe, castele, toate reprezintă motive întemeiate, care îndeamnă la vizitarea acestei ţări. Românii iubesc Viena. Anul trecut, numeroşi turişti români au vizitat capitala Austriei. Dar Austria nu este doar un fenomen al prezentului sau doar un fenomen întâmplător. Bucureştenii au motive speciale pentru a aprecia Austria.

Un piureu verzui

Câţi mai ştiu sau mai vor să ştie că în Cişmigiu trona în vremuri îndepărtate o mlaştină oribilă, un "piureu verzui ce înlocuieşte apa", după cum semnalau cronicarii timpului? Lucru care îl enerva şi pe călătorul străin Ulisse de Marsillac pentru că "murdărea pieptul de saten al lebedelor".

Până la începutul secolului al XIX-lea, Cişmigiul a fost cunoscut ca grădina sau balta lui Dura neguţătorul. Se afla aici o baltă plină de mâl, cu izvoare subterane, care nu secau niciodată. În ea creşteau trestie şi papură, adăpost pentru raţele sălbatice. Când ploua mult şi se revărsa Dâmboviţa, apa din Cişmigiu ajungea până la zidurile mânăstirii Sărindar, pe locul unde se înalţă astăzi Cercul Militar Naţional.

Pe la 1830, generalul Pavel Kiseleff dădea ordin să se sece balta şi "să se facă o grădină publică". Lucrul acesta va fi însă realizat mai târziu, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Astfel, un pas important a fost făcut la 27 februarie 1845, când locul pe care se află astăzi Cişmigiul a trecut în proprietatea Sfatului Orăşenesc, printr-un decret semnat de prinţul Bibescu. În 1843, acesta chema doi experţi în horticultură din Germania: arhitectul peisagist Wilhelm Friedrich Carl Meyer şi asistentul său, Franz Horer. Cei doi veneau la Bucureşti, prima lor sarcină fiind aceea de a crea aranjamentele florale pe ambele părţi ale Şoselei Kiseleff.

Metamorfoza

Meyer, fost director al Grădinilor Imperiale din Viena, priceput şi deosebit de muncitor, începe bătălia cu mlaştina din Cişmigiu, biruind-o şi reuşind transformarea acestui loc insalubru într-o bijuterie. Spunem bătălie, deoarece mlaştina era mare, plină de broaşte şi alge, fiind totodată loc de refugiu pentru hoţi şi tâlhari, care găseau un adăpost bun pe insula din mijlocul lacului.

Meyer foloseşte balta, transformând-o într-un frumos lac, cu toate instalaţiile de canalizare pentru a putea fi lesne golită şi curăţată, iar în centru instalează o fântână arteziană. Iarna, lacul devenea un imens patinoar, spre încântarea bucureştenilor. Ca un fel de "ocol" al muncii lui Meyer, în anul 1856 o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur, care aruncaseră aici resturile de materiale specifice meseriei lor.

Tot Meyer va trasa şi aleile, folosind fiecare ridicătură de teren pentru o cât mai plăcută vedere de ansamblu. Peisagistul a început o activitate febrilă. Sunt plantaţi peste 30.000 de arbori indigeni, dar şi specii rare. "Materialul" fiind adus de la Viena (platani, liriodendroni, magnolii, aluni, peri, frasini pletoşi, meri decorativi). Au mai fost realizate grote artificiale, covoare florale, poduri şi au fost montate bănci. Ingeniosul austriac a trasat judicios aleile de-a lungul cărora a plantat speciile arborescente cu intenţia clară ca bucureştenii plimbăreţi să fie feriţi de căldura verilor autohtone şi de praful oraşului. Astfel, zonele de promenadă sunt reprezentate de alei largi, drepte sau sinuoase, ce conduc spre obiective interesante. Din păcate, cum se întâmplă uneori ca viaţa să fie nedreaptă, Meyer a murit în 1852 la doar 38 de ani, de febră tifoidă. În acelaşi an, Grădina Cişmigiu a fost oficial deschisă….

Munca sisifică a tânărului austriac, cel care se ambiţionase să salveze o "bucăţică" de Bucureşti, trecuse deja sub paşii istoriei. Aşa că, atunci când ne plimbăm prin frumosul nostru parc e bine de ştiut cui îi datorăm mare parte din ceea ce înseamnă astăzi Cişmigiul.

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/wie6bF4vOOk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Aici fu o baltă mare, un loc umed, mocirlos, sălbatec din natură, necurat, nesănătos, însă arta poate multe şi ea făcu un paradisu…" NICOLAE T. ORĂŞANU, poet, publicist şi memorialist român

ANIVERSARE

O zi importantă

Pe 26 octombrie este Ziua Naţională a Austriei, eveniment marcat semnificativ de ambasada acestei ţări în România sub înaltul patronaj al Excelenţei Sale Dr. Michael Schwarzinger, ambasadorul Austriei şi al soţiei sale, doamna ambasador Rosemaria Schwarzinger.

În Viena, la 15 mai 1955, semnarea Tratatului de Stat de către forţele aliate şi Austria, avea să redea naţiunii statutul de stat suveran. Suveran, liber si democratic. Câteva luni mai târziu, la 25 octombrie, trupele armate ale puterilor semnatare se retrageau din Austria iar Parlamentul statului eliberat de sub ocupaţie declara printr-un act constituţional neutralitatea permanentă a ţării. Pe 26 octombrie 1955, "Declaraţia de Neutralitate" a Austriei este adoptată, naţiunea menţinându-şi până astăzi statutul care, între timp, a devenit reglementat şi de dreptul internaţional. Ziua de 26 octombrie a devenit ulterior sărbătoarea naţională a Austriei, care până în anul 1965 a fost denumită "Ziua Steagului". Drapelul ţării, alcătuit din două benzi orizontale de culoare roşie care încadrează o alta albă, întruchipează, după unele interpretari, uniunea dintre cer şi pământ (ambele reprezentate de cele două benzi roşii). Albul, care conţine întreg spectrul vizibil al curcubeului, este văzut ca un simbol al particularului şi al generalului deopotrivă, lăsând să transpară astfel ideea de întreg, de unitar, de totalitate şi de măreţie chiar.

Datând din 1230, steagul Austriei se alătură altor două elemente distinctive pentru statul austriac, imnul national şi ceea ce trece sub numele de "moto-ul" ţării, reprezentat de literele AEIOU care se afla pe frontispiciul faimoasei catedrale gotice "Sfântul Ştefan". S-a spus despre însemn că este abrevierea latinescului "Austriae est imperare orbi universo / Destinul Austriei este să conducă lumea". ATAŞAMENT. Austria are o semnificaţie specială pentru bucureşteni