Radu Paraschivescu: "Dezbaterea unei conferinte inainte sa se termine e la fel de caraghioasa ca o recenzie pentru un roman in curs de scriere."
Duminica dimineata, Realitatea TV a transmis in direct conferinta de presa pe care Tudor Giurgiu a sustinut-o pentru a lamuri situatia institutiei pe care o conduce. Sanatoasa decizie. Tot atunci, realizatoarea Cristina Sincai a invitat la o discutie pe marginea conferintei doi oameni tineri si avizati: Iulian Comanescu si Costi Rogozanu. Buna idee. Pareau intrunite conditiile elementare ale succesului: o tema fierbinte, un interes ridicat din partea publicului si doi vorbitori care stiu sa-si nuanteze parerile fara sa le atenueze fermitatea.
Am asteptat, curios sa vad cum decurg lucrurile si strabatut initial de o singura nedumerire: din ce motiv conferinta lui Tudor Giurgiu nu era transmisa si de alte posturi TV? Caci nici posturile de stiri - Antena 3 si N 24 -, nici televiziunea publica n-au gasit de cuviinta sa-i faca loc in program.
Un singur lucru a omis sa anunte Cristina Sincai: ca Realitatea TV nu avea de gand sa transmita toata conferinta de presa, ci maximum jumatate. Pe neasteptate, dupa un sfert de ora, lui Tudor Giurgiu i s-a luat sonorul. Chiar cand conferinta parea sa ajunga la partea cu adevarat interesanta, realizatoarea emisiunii s-a gandit ca ar fi preferabil sa ceara parerea musafirilor. Intre timp, directorul TVR gesticula pe muteste, ca un caraghios, pe ecranul din studio, spunand lucruri pe care, in loc sa le afle atunci, oamenii le-au gasit abia a doua zi in ziare.
Invitati la cuvant, Iulian Comanescu si Costi Rogozanu au vorbit - primul mai scurt, al doilea elaborat -, dar ceva in vocea lor mi-a dat de inteles ca erau la randul lor mirati de hotararea gazdei de a-i taia atat de abrupt macaroana PDG-ului Giurgiu.
Sa ne intelegem. Comanescu si Rogozanu nu au nicio vina in toata povestea. Li s-a facut o invitatie, au onorat-o. Li s-au pus intrebari, au raspuns. Chiar eram curios sa le aflu punctul de vedere, ca unul care-i urmareste de ceva vreme, intra pe blogurile lor si le (re)cunoaste competenta. Problema e alta: ce anume fusesera ei chemati sa analizeze? Nu cumva informatiile prezentate in conferinta? Atunci de ce n-a fost lasat Tudor Giurgiu sa vorbeasca pana la capat? Pe de alta parte, daca Realitatea TV a vrut pur si simplu sa puna in discutie cazul TVR, ce rost a mai avut prezentarea fragmentelor de conferinta? Au existat telespectatori pe care intreruperea expunerii lui Tudor Giurgiu i-a derutat sau i-a enervat de-a binelea. Mai ales ca de aici pana la banuiala de manipulare pasul e usor de facut.
Simplul fapt ca deciziile concrete luate de Tudor Giurgiu n-au fost aflate pe viu, ci in ziua urmatoare din presa, dovedeste proasta inspiratie a realizatoarei. Nimic din ceea ce-i interesa cu adevarat pe privitori referitor la situatia din TVR si la persoana lui Tudor Giurgiu - justificari, raspunsuri la acuzatii si sanctiuni - n-a fost prins de cele doua bucati de conferinta difuzate in direct. O forma abrupta de amatorism a dat intregii emisiuni un contur inadecvat si i-a pus pe cei doi invitati intr-o postura stingheritoare.
Iar amatorismul nu e nicaieri mai strident decat in locurile unde profesionismul este cuvant de ordine si principiu de functionare. Inainte sa fie criticat, laudat sau tratat cu ridicari mefiente din sprancene, Tudor Giurgiu trebuia sa fie ascultat pana la ultimul cuvant al ultimei fraze. Cristina Sincai n-a tinut cont de aceasta notiune din abecedarul deontologic. Ea a produs o fotografie miscata cu aerul ca face lumina.
Imi e imposibil sa cern graul de neghina in sarada montata in jurul TVR. Nu am date, nu cunosc dedesubturi. De aceea nu pot sa afirm ca Tudor Giurgiu e o victima, un naiv sau o puslama. Unii se grabesc sa-l acopere cu zoaie, altii ii ureaza deja ani multi dupa gratii. Ii priveste. Problema mea e alta si vizeaza strict initiativa Cristinei Sincai.
I-am urmarit emisiunea si am avut sentimentul unui contratimp suparator. Dezbaterea unei conferinte inainte sa se termine e la fel de caraghioasa ca o recenzie pentru un roman in curs de scriere sau ca vernisajul unei expozitii in care pictorii inca mesteresc cu penelul pe panza.
Recomandările noastre
