Parlamentarii FSN care au chemat "oamenii de bine" să apere democraţia la Bucureşti au o explicaţie-şablon, împotriva tuturor evidenţelor: "Eram în Capitală, cum să-i aduc eu?".

Pe 13 iunie 1990, telefoanele au sunat cu furie în judeţele senatorilor şi deputaţilor FSN. La Bucureşti, "golanii" atacaseră instituţiile statului, iar democraţia şi cuceririle Revoluţiei trebuiau apărate. Parlamentarii Frontului au reacţionat imediat. După douăzeci de ani, "oamenii de bine" acceptă să vorbească pentru EVZ despre zilele în care au descins în fruntea muncitorilor şi minerilor, executând docil indicaţiile "domnilor" de la Bucureşti.

"Didi, te aştept la guvern"

Doi dintre foştii parlamentari FSN, Ionel Aichimoaie şi Emil Stoica, acuzaţi că au cerut mobilizarea resping însă declaraţiile celor direct implicaţi, construindu-şi o istorie paralelă, în care au asistat neputincioşi la venirea hoardelor violente.

Spiridon Hanganu era în iunie 1990 inginer la exploatarea minieră din Comăneşti (Bacău) şi a ajuns la Bucureşti cu un grup de aproape 2.000 de oameni. "Ne-au anunţat că se face pontajul în Capitală şi cine nu vine va suferi consecinţele. Am plecat la 7 dimineaţa. În Gara de Nord, m-a abordat un bărbat, mi-a spus că vine din partea senatorului Aichimoaie şi mi-a dat un bileţel pentru inginerul-şef Alexandru Nădejde, zis Didi, pe care scria «Didi, te aştept la guvern! ». În seara de 14 ne-au cazat la Romexpo. Mi-am dat seama că e o diversiune ordinară şi, din acest motiv, n-am permis niciunui miner să meargă în oraş să facă ordine, aşa cum cereau tot felul de instigatori", îşi aminteşte Hanganu.

Ionel Aichimoaie, senator FSN de Bacău în iunie 1990 şi director al exploatării miniere din Comăneşti în primele luni de după Revoluţie, respinge însă varianta fostului său coleg: "Nu iam chemat la Bucureşti, chiar am încercat să-i opresc. L-am sunat pe Soltănel, directorul exploatării, să facă tot posibilul să-i ţină, pentru că era plină Capitală de mineri din Valea Jiului. «Au tras garniturile, sunt violenţi, n-am ce să le fac!», mi-a spus Soltănel. Eram la Bucureşti, cum săi aduc eu? Hanganu e nebun".

"Şi-au bătut joc de noi"

Varianta lui Aichimoaie e susţinută şi de Gheorghe Soltănel, retras astăzi într-o comună, lângă Comăneşti: "Minerii au cerut să meargă, singuri s-au organizat. Nu am primit niciun ordin pe linie administrativă de la Bucureşti. Conducerea exploatării nu s-a implicat, poate liderii de sindicat".

Scenariul "ortacii au venit din proprie iniţiativă" e contrazis însă de participanţi şi chiar de realitatea directă: minerii au fost pontaţi normal, deşi zilele de lucru n-au mai fost recuperate, iar garniturile de tren au fost "antamate" la cererea FSN, fără ca să mai achite cineva vreodată nota de plată.

"Tot schimbul din dimineaţa de 14 a mers la Bucureşti. Cum să se organizeze singuri? În plus, pagina din registrul ofiţerului de serviciu a dispărut imediat după evenimente. Şi-au bătut joc de noi!", e replica, de la distanţă, a lui Spiridon Hanganu.

Explicaţia: sufeream de comunism

La Braşov, scenariul e cu repetiţie: actorul Gheorghe Mihăilă Gridănuşu, venit în fruntea unui grup de câteva zeci de persoane, îşi aminteşte că a mobilizat oameni la cererea deputatului FSN Emil Stoica. Profesorul de la Universitatea Transilvania respinge însă categoric varianta fostului său coleg de partid: "Eu atunci eram în Bucureşti, nu am avut nicio treabă cu cei care au venit din Braşov. Ioan Sofroniciu, care era pe atunci subprefect, a primit telefon de la guvern, de la cabinetul primului-ministru, pentru a mobiliza muncitori. El a vorbit mai departe cu Gridănuşu şi i-au adus la Bucureşti. Nu i-am chemat eu. Totul e o fabulaţie!".

Fabulaţia lui Gridănuşu e aşa: "A fost ceva ridicol! Iniţial, ne ceruseră de la Bucureşti să umplem un tren cu 12 vagoane. Până la urmă abia am reuşit să adunăm 50-60 de persoane. Am plecat în două vagoane ataşate la o cursă regulată. În Piaţa Victoriei, pe 13 noaptea, a venit Stoica la mine să facă prezenţa. «Păi, ce ai făcut, Gridănuşu, asta e mobilizare? 60 de oameni?». Când am auzit că la Universitate bat la oameni ca turbaţii, am decis să plecăm acasă. Nu pot da vina pe Stoica, că e băiat deştept, dar atunci suferea de comunism. Am fost păcăliţi de Iliescu!".

"A fost ceva trist, lamentabil şi ridicol. Am fost păcăliţi, ne-a manipulat Ion Iliescu. Aşa era atunci, sufeream de comunism.“, GHEORGHE MIHĂILĂ GRIDĂNUŞU, preşedinte FSN Braşov în 1990

EPILOG

După douăzeci de ani, cercul celei mai sângeroase mineriade postdecembriste se închide previzibil: responsabilii amnezici prosperă, nota de plată o achită ceilalţi

Sunt 439 de file. Doar opisul are şase pagini. Pe dosarul cu antetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie scrie, cu majuscule, "muncitori şi mineri din Braşov, Comăneşti, Galaţi, Călăraşi, Teleorman, Câmpulung veniţi în Bucureşti în perioada 13-15.06.1990".

Pe Bogdan Niculescu Duvăz, Ionel Aichimoaie, Doru Ioan Tărăcilă, Ilie Plătică Vidovici sau Emil Stoica, zeci de declaraţii ale martorilor îi plasează în centrul evenimentelor, făcându-i responsabili pentru mobilizarea cetăţenilor din judeţele unei Românii scindate.

La două decenii distanţă, figurile politice ale perioadei îşi amintesc cu sincope despre vara aceea fierbinte. Au învăţat să cadă mereu în picioare. Relatările lor sunt doar o bucăţică a dramei: represiunea s-a transformat, peste ani, într-o poveste care amestecă neputinţa, cinismul şi minciuna. Registrul e mereu acelaşi, de la "mă aflam în Bucureşti, n-aveam cum să mobilizez eu oamenii" la ironicul "ştiţi, pe vremea aceea nu existau telefoane mobile, deci nu aveam cum să sun".

Spiritele spontane, împreună

Consultând rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul care a cercetat mobilizarea, transportul şi cazarea miilor de români veniţi în iunie 1990 la Bucureşti să-i asiste pe minerii din Valea Jiului la operaţiunea de "curăţare" a Pieţei Universităţii, EVZ a descoperit istoria unei manipulări şi, mai mult decât atât, probele pentru caracterul organizat al celei mai sângeroase mineriade.

Asociaţia 21 Decembrie 1989 din Bucureşti ne-a pus la dispoziţie dosarele care conţin zecile de declaraţii ale martorilor. Parlamentarii FSN de atunci, implicaţi în "spontaneitatea" cu care "oamenii de bine" au răspuns chemării lui Ion Iliescu de a apăra cuceririle democratice, neagă astăzi toate evidenţele. Senatorii şi deputaţii FSN din iunie 1990 sunt, la douăzeci de ani distanţă, beneficiarii propriilor reţele de influenţă şi putere.

Un domn frezat, în haină vişinie

Pentru Bogdan Niculescu Duvăz, deputat PSD, vara lui 1990 nu mai reţine decât efortul de a trimite muncitorii acasă: "Nu mai ţin minte nimic. Singurul lucru cert e că preocuparea principală atunci era ca minerii să plece acasă!".

Inginerul Hanganu, din Comăneşti, completează pentru EVZ piesele lipsă din memoria parlamentarului: "Pe 14 iunie 1990, la Romexpo, unde eram cazaţi, a venit un domn într-o haină de culoare vişinie, şpreiat, frezat. Era Niculescu Duvăz, care ne-a cerut să mergem la Universitate, să facem ordine. În momentul în care am devenit agresiv cu el, cerând o delegaţie ca să mergem la guvern, a plecat".

Detaliile sunt o carenţă şi pentru Ilie Plătică Vidovici, revoluţionar gălăţean şi parlamentar social-democrat până în 2004. "Nu i-am chemat eu pe cei care au venit din Galaţi, că nu mă asculta pe mine nimeni! Şi nici nu aveam cum să sun, pe vremea aia nu erau telefoane mobile. Altcineva s-a ocupat să-i mobilizeze".

Când e întrebat cine e acest altcineva, Vidovici îşi aminteşte de Alexandru Aprodu, soţul fostei deputate PRM Daniela Buruiană, al cărui nume e prezent în rechizitoriul pagubelor de la Ministerul Transporturilor.

“S-au mobilizat singuri"

Şi Ionel Aichimoaie, senator al Partidului Democrat în anii ’90 neagă orice implicare în chemarea minerilor din Comăneşti în Capitală. Director al exploatării miniere din zonă în primele luni postdecembriste, fostul parlamentar joacă un rolcheie în amintirile celor direct implicaţi.

"Pe data de 14 iunie 1990, am fost sunat de către directorul exploatării miniere, inginerul Soltănel, care mi-a dat dispoziţie să-i organizez pe minerii aflaţi în subordine cu scopul de a ne deplasa la Bucureşti", le declara, în 2006, procurorilor Petrea Pandelaş, şeful unui sector al exploatării Comăneşti. Nici Aichimoaie, nici Soltănel nu confirmă însă scenariul, declarând că "minerii s-au mobilizat singuri".

“Nu-mi cereţi nume"

Doru Ioan Tărăcilă, senator PSD până în 2008, revendică doar calitatea de martor al evenimentelor, recunoscând totuşi că a mobilizat "persoane din Călăraşi în ianuarie şi februarie 1990, alături de care am mers în Capitală pentru susţinerea FSN".

"Lucrurile erau de aşa natură încât astfel de adunări se realizau ad-hoc. Nu era nevoie de muncă de convingere. Recunosc, dacă aş fi fost în Călăraşi, aş fi strâns oameni să vin cu ei. Şi sunt convins că au fost în 14 şi 15 iunie călărăşeni prezenţi. Alţi colegi parlamentari au dat telefoane în judeţe pentru a solicita oameni, dar nu-mi cereţi să vă ofer nume", a declarat Tărăcilă pentru EVZ.

Nici Emil Stoica, fost deputat FSN, în prezent profesor universitar în Braşov, nu admite că a jucat vreun rol la Mineriadă. Deşi multiple mărturii îl plasează în postura celui care a orchestrat mobilizarea contra "forţelor duşmănoase", Stoica arată cu degetul spre Petre Roman şi invocă prezenţa în Bucureşti şi lipsa telefonului ca probe certe pentru neimplicarea sa.

1,4 milioane de lei este paguba înregistrată de Ministerul Transporturilor pentru "călătoria" minerilor cu trenul la Bucureşti, în iunie 1990

DECONTUL

Deplasarea minerilor, niciodată achitată

În urma Mineriadei din 13-15 iunie 1990, Ministerul Transporturilor a înregistat o pagubă de 1.345.292 lei (la valoarea monedei din iunie 1990). Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii militari, suma reprezintă cuantumul deplasării la Bucureşti şi întoarcerii acasă a "suporterilor" FSN. Paguba nu a fost niciodată recuperată.

"La nivelul guvernului, în nici o şedinţă nu s-a abordat problema recuperării costurilor deplasării minerilor la Bucureşti", a declarat în faţa magistraţilor Doru Pană, numit ministru de resort pe 1 iulie 1990. JUSTIFICĂRI

"Eram la Bucureşti, cum să-i aduc eu? Nu am chemat minerii din Comăneşti, chiar am încercat să-i opresc.“, IONEL AICHIMOAIE, Senator FSN în 1990

"Nu mai ţin minte nimic. Singurul lucru cert e că preocuparea principală atunci era ca minerii să plece acasă.“, BOGDAN NICULESCU DUVĂZ, Deputat FSN în 1990

"Habar nu aveam de venirea braşovenilor pe 13 iunie. Îmi era imposibil fizic să îi chem pentru că nu aveam acces la telefon.“, EMIL STOICA, Deputat FSN în 1990

"Dacă aş fi fost în Călăraşi, aş fi strâns oameni să vin cu ei la Bucureşti. Înţelegeţi atmosfera perioadei.“, DORU IOAN TĂRĂCILĂ, Deputat FSN în 1990