Înțelegerea dintre Sfântul Scaun și Beijing pune capăt unei crize care datează din 1957. Marea problemă este: cu ce preț pentru catolicii chinezi?

La patru secole după iezuitul Matteo Ricci, care a adaptat religia catolică la civilizația chineză, primul papă iezuit acceptă o nouă „sinizare” a catolicismului în Imperiul de Mijloc, arată o analiză din Le Point.

Acordul semnat sâmbătă la Beijing pune capăt crizei care dura din 1957, între „Biserica patriotică”, care ascultă de Partidul Comunist, și „Biserica clandestină”, rămasă fidelă Romei.

Acordul, care nu a fost dezvăluit în toate detaliile sale, se referă la nominalizarea episcopilor. Vaticanul a recunoscut opt episcopi chinezi, dintre care unul cu titlu postum, care fuseseră numiți direct de Beijing, fără aprobarea Sfântului Scaun și care fuseseră excomunicați de Vatican.

Textul acordului prevede de altfel că viitorii episcopi vor fi desemnați de către Papă, dar dintr-o listă de propuneri întocmită de autoritățile chineze.

Așadar, oamenii Beijingului vor fi avizați de Roma.

Vaticanul și-a atins astfel scopul de a-i unifica pe cei 12 milioane de catolici chinezi, într-o țară cu o populație de 1,4 miliarde de locuitori.

Dar care este prețul acordului? Regimul chinez a limitat drastic în ultimii ani libertățile catolicilor. Mii de biserici clandestine au fost distruse, iar crucile au fost eliminate din spațiile publice, în vreme ce steagul chinez trebuie obligatoriu arborat în lăcașurile de cult ale Bisericii Patriotice.

Catolicii clandestini nu au dreptul de a se aduna nici de a săvârși slujbe.

Minorii nu au dreptul să asiste la slujbe, chiar dacă acestea au loc în „bisericile patriotice”.

Bibliile nu mai pot fi cumpărate pe Internet.

Numeroși episcopi și preoți fideli Romei au fost arestați. Și nimic nu arată că Beijingul ar fi dispus să lărgească lațul.

Numeroase voci, printre care și cea a arhiepiscopului emerit de Hong Kong Joseph Zen îl acuză pe Papa Francisc că i-a „vândut” pe catolicii chinezi, care ani de zile, și-au trăit credința ca niște martiri din primele secole ale creștinismului.

Iezuitul Bernardo Cervellera, aflat de mult timp în misiune în China și director al revistei Asia News, publicată la Roma, crede că acordul îi obligă pe credincioșii chinezi să „mănânce orez cu nisip”.

Jonathan Sullivan, director al China Programs la institutul de cercertări asiatice de la Nottingham, acordul este „un pas strategic pentru Beijing și un pas naiv pentru Vatican, într-un moment în care credincioșii sunt supuși unei represiuni severe”.

Papa Francisc, care a afirmat de mai multe ori că visează să ajungă în China, recunoaște ambiguitățile acordului: „Mă gândesc la rezistența catolicilor, este adevărat, aceștia suferă. Dar au o mare credință martirică. În orice acord există suferință. Mă rog pentru cei care nu înțeleg (acordul – n.r.) și care au suferit atâția ani în clandestinitate.”