Decizia a fost inedită și, după cum spuneam, atractivă. Era normal ca ea să declanșeze energii financiare și politice mai ales în rândul țărilor cu fotbal second sau chiar third hand.

EURO 2020 a opintit clasa politică

A fost un bun prilej de-a opinti clasele politice care se înghesuiau, care mai de care, să demonstreze UEFA și chiar UE că nu sunt mai prejos și că, măcar prin fotbal vor și pot ieși la lumină. Orgoliul și făloșenia au prins. Interesul politic la fel.

Ce și-au spus esticii? Le arătăm noi că suntem în stare ca în 10 ani să construim o infrastructură care să ne propulseze și în sondajele interne dar și în imaginea dezastruoasă avută în fața multor europeni. 

Zis și făcut. Fostul director al FRF, Dumitru Mihalache a fost numit responsabil al proiectului pentru România. Acesta i-a îmboldit pe guvernanții de atunci, Victor Ponta, Gabriel Oprea și Vasile Dâncu, care au achiesat întru totul la solicitările nu mici ale UEFA. România s-a angajat să construiască 4 stadioane, autostrăzi și o linie de metrou de la gara de Nord până la aeroportul Otopeni. Astfel protocolul intenției de participare la organizarea EURO 2020 a fost finalizat încă din anul 2013.

Era să ratăm organizarea

 Conform obiceiului neaoș românesc al ciupitativității și al jumătăților de măsură era cât pe ce să ratăm organizarea făcându-ne încă odată de râs. De parcă ar fi fost prima sau ultima oară.

Dacă acest EURO s-ar fi organizat în anul 2020, în condiții nepandemice, de normalitate, absolut niciun stadion din cele 4 promise ca angajament ferm n-ar fi fost gata. Nu mai vorbesc de autostrăzi și de linia de metrou . Ghencea și Arcul de Triumf erau neterminate, Giuleștiul în aer, Stadionul Dinamo nici măcar n-a început să se construiască. Ce să mai vorbim de autostrăzi și metrou?

Termenele de execuție au fost întârziate

Termenul final al construcțiilor a fost fixat de către cei de la UEFA să fi fost luna iunie 2018. La acea vreme noi eram la stadiul de excavare.Era cât pe ce să fim refuzați.

Desigur că FRF n-a avut vreo vină nefiind nici constructor și nici finanțator al angajamentelor certe și eligibile. Ea doar a propus și promis.FRF a inițiat și a presat clasa politică, Guvernul și CNI-ul să grăbească termenele. Atât putea face. În cazul neamânării EURO din 2020 în 2021, cel mult s-ar fi făcut de râs în fața instituției slovenului Ceferin. Nu din cauza ei ci pentru că face parte dintr-o țară care este recunoscută pentru neîndeplinirea promisiunilor. Din punct de vedere fotbalistic, totuși, și ea are o vină. Cea a necalificării. Suntem, alături de Azarbaidjan și Irlanda, a treia țară care organizează dar nu participă.

Cum altfel putea fi pistolul decât ca turcul?

Printre puținele dăți când gândesc că, poate cerem prea mult fotbalului românesc. Avem pretenții fotbalistice de Europa într-o țară de la coada ei. 

România a cheluit 200 de milioane și încasează doar 12

Într-un final, statul român a cheltuit peste 200 de milioane de euro iar pentru organizare, incasările Bucureștiului vor fi pentru cele 4 meciuri disputate, trei în grupe și o optime de finală, de maximum 12 milioane de euro. Aproape 190 de milioane de euro este paguba finală a țării.

Amortizarea stadioanelor în 100 de ani

Este foarte bine că s-au construit stadioane dar vor fi ele oare și populate? Amortizarea se va face în 50-100 de ani.

Cu gunoiul de pe străzi

Între timp, de la inițiativa lăudabilă  a lui Dumitru Mihalache au trecut aproape 10 ani și asistăm azi la așteptarea oaspeților din Ucraina, Austria și Macedonia cu gunoiul pe străzi. Gunoaiele Bucureștiului aparțin lui Clotilde Armand și lui Nicușor Dan. Cei doi, săracii, au scuza că n-au fost parte din proiectul EURO 2020. Clotilde sigur n-a auzit de el.

Corect. Nu la fel de scuzabilă este însă umilința la care sunt supuși bucureștenii și românii.Ne facem de râs nu doar prin fotbal cât mai ales prin cei ce ne conduc. 

Fotbalul este doar o consecință în cârje. Cum altfel putea fi? Păcat