Cei mai mulți dintre noi am crezut cu tărie că actualul coronavirus va mai modera poziția guvernului în tratativele sale cu Europa, scrie The Guardian.
Șocul economic datorat pandemiei și faptul că cei de la Whitehall sunt depășiți în gestionarea ei făceau să se creadă că guvernul va prelungi perioada de tranziție care s-ar încheia la sfârșitul acestui an sau vor ajunge la un acord.
Se pare însă că tocmai contrariul se va dovedi adevărat. Se pare că, în eșalonul cel mai de sus al guvernului, în loc să se încurajeze o abordare mai flexibilă și mai pragmatică, Covid-19 nu a făcut decât să întărească un Brexit fără acord.
Poate că motivul cel mai important este convingerea, manifestată de unii miniștri, potrivit căreia economia Regatului Unit va fi modelată în permanență de această criză, având în vedere că firmele își creează noi lanțuri de aprovizionare și își reorientează producția astfel încât ea să se dovedească mai solidă pe viitor, nu în ultimul rând, în eventualitatea unei noi pandemii.
Guvernul dorește să aibă mână liberă pentru a facilita această schimbare – o soluție care, în opinia sa, s-ar datora pretențiilor UE potrivit cărora Regatul Unit ar trebui să rămână ]n continuare credincios standardelor sale în privința muncii, a mediului și a ajutoarelor din partea statului.
În același context, guvernul se teme tot mai mult că păstrarea unor strânse legături cu UE ar include Regatul Unit în măsurile UE ulterioare crizei provocate de Covid-19, destinate celor 27 de membri ai organizației, fără să acorde prea multă atenție intereselor Regatului Unit. Toate astea sunt o prostie, având în vedere că, potrivit pachetului de măsuri de salvare ale UE, dezvăluit miercurea trecută, acesta nu presupune nicio contribuție financiară din partea Regatului Unit. Dar toate astea sunt un puternic argument pentru eurosceptici și i-au speriat pe mulți din guvern.
Un alt argument extrem de răspândit printre parlamentarii cârcotași, dar care acum a devenit tot mai răspândit și în rândul miniștrilor, este convingerea că coronavirusul îi oferă guvernului șansa de ‘a ascunde‘ pierderile datorate lipsei unui acord comercial sub un declin mult mai dramatic datorat coronavirusului, respectiv, cel al PIB-ului.
Politica acestui demers are la bază extrem de importantul sprijin al susținătorilor ieșirii, din cadrul guvernului, Nu în ultimul rând, din cauză că numai lipsa unui acord le poate acoperi marile „divergențe”, în timp ce orice altă versiune a acordului cu UE, indiferent cât ar fi de diferită, ar lega în cele din urmă, într-un anume fel, Regatul Unit de reglementările UE – idee pe care ei o urăsc și refuză categoric să o accepte.
Lipsa unui acord facilitează totodată un acord comercial cu UE, iar simbolul unei “Mari Britanii globale“ este un obiectiv-cheie al miniștrilor, mult mai important decât beneficiile pe care le-ar duce un acord comercial limitat cu SUA.
Timpul se scurge și el. În pofida celor trei runde de convorbiri de până acum, nu s-a înregistrat niciun progres, iar negociatorii ambelor părți sunt puțin optimiști în privința unei înțelegeri în această săptămână. Rămân în discuție mari disensiuni – în Regatul Unit, mulți întrebându-se cât de de departe să se delimiteze țara de standardele UE și punând în discuție rolul Curții de Justiție Europene și a pretențiilor UE de a putea pescui în apele Regatului Unit.
Dar guvernul nu va prelungi perioada de tranziție. Boris Johnson crede că va putea ‘să le vândă‘ alegătorilor niște contribuții financiare suplimentare în valoare de 10 miliarde lire sterline și să slăbească în continuare controlul UE asupra legilor din Regatul Unit pe care care un asemenea demers l-ar aduce.
În consecință, pentru a se depăși stadiul actual, o intervenție politică din partea ambelor părți ar fi necesară. O primă ocazie ar putea apărea în această lună, când Johnson se va întâlni cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, eventual, în preajma îndelung așteptatei reuniuni a liderilor UE din luna iunie, menită să examineze progresele înregistrate.
Dar este puțin probabil ca UE să-și schimbe mandatul și să nu discute progresele, având în vedere că miniștrii vor să-ți anunțe verdictul în septembrie, astfel încât să-și poate exprima clar opinia față de acordurile comerciale cu începere din data de 1 ianuarie. Atunci, ei s-ar putea pregăti eventual pentru o ieșire fără acord.
În cele din urmă, supraviețuirea lui Dominic Cummings, cel mai apropiat consilier al lui Johnson, în pofida acuzațiilor potrivit cărora el ar fi încălcat regulile de izolare, oferă și ea perspectiva lipsei unui acord.
Desigur, toate astea ar fi niște simple tactici. Johnson și susținătorii săi din parlament s-au convins că asemenea manevre au mers în perioada discuțiilor pe tema acordului de retragere, așa că nu ar fi nicio surpriză dacă ei încearcă acum să recurgă la aceleași trucuri.
Mai ales din cauză că ei cred, în mod greșit, că virusul va face UE să se arate și mai doritoare să ajungă la un acord și să se hotărască în ultima clipă. Dar cei din Downing Street (sediul guvernului britanic, n. red.) au dreptate să creadă că adevăratul termen-limită e în decembrie.
Rolul Germaniei va fi unul decisiv. Nu spun asta în calitate de britanic naiv, care crede că Angela Merkel va sări în ajutorul Marii Britanii, ci ca un om care și-a petrecut peste două decenii studiind și lucrând în domeniul afacerilor din UE. Cu Germania în fruntea președinției prin rotație a Europei și cu Merkel la sfârșitul mandatului său în calitate de cancelar, ei îi va veni greu să parafeze o ieșire fără acord. Dintre toate statele membre, Germania a evaluat cel mai mult riscul geopolitic și de lungă durată al lipsei unui acord, precum și necesitatea ca Regatul Unit și UE să-și mențină niște relații constructive.
Dar până și dna Merkel nu poate sau nu va putea apăra Regatul Unit de el însuși și nu va accepta un acord cu orice preț. Dacă efectul clar al Covid-19 va fi acela ca miniștrii să vadă mai mult avantajele decât prețul lipsei acordului, cum guvernul se pronunță în prezent împotriva prelungirii perioadei de tranziție, atunci acesta va fi într-adevăr rezultatul la sfârșitul acestui an (un articol de Mutjaba Rahman)