7.000 de apeluri de ajutor s-au primit în lunile de pandemie la Telefonul Copilului, notează Antena 3. Este o linie specială deschisă pentru copii în urmă cu 12 ani. Este vorba de copii triști, copii care se simt csinguri, copii care au trăit stări de depresie, de anxietate, care au trecut prin automutilare sau chiar tentative de suicid,

În tot acest timp, nicio autoritate nu a luat în calcul că pandemia și-a pus definitiv amprenta pe psihicul copiilor noștri.

“Mă simt izolată, ca într-o închisoare din care nu pot evada”

„Bună, mulțumesc că mă ascultaţi. O să încerc să vă explic pe scurt cu ce mă confrunt, pentru că povestea este lungă. Am 13 ani şi locuiesc cu părintii şi sora mai mică. Abuzurile au existat întotdeauna, când eram mici eu şi sora mea dormeam sub pătură, de frică. În ultima perioadă însă, de când cu pandemia, îmi este şi mai greu să fac faţă situației. Mă simt izolată, ca într-o închisoare din care nu pot evada. Părintii mei au început să fie si mai duri, nu mă simt în siguranță acasă si îmi fac griji pentru sora mai mică. Vă rog să nu îmi contactați părintii, vreau doar să mă învățați cum să mă protejez pe mine, dar şi pe sora mea”, iată apelul fără speranță al unui copil în pandemie, rostit în spatele unui telefon.

Este doar un exemplu, însă strigătele de ajutor ale celor mici au fost multe. „Bună ziua, aș vrea să păstrăm discuțiile confidențiale. Să spunem că mă numesc Ana. Sunt adolescentă şi probabil problemele mele sunt prea mici pentru oamenii mari. Înainte de starea de urgenţă am fost internată la psihiatrie. Mi-a fost prescris tratament pentru depresie şi anxietate. Am sperat că voi fi mai bine, însă din cauza izolării în casă starea mea s-a agravat. Nu mănânc, nu dorm, m-am izolat de toți prietenii şi am luat destul de mult în greutate.”

7.000 de apeluri de ajutor la Telefonul Copilului, în lunile de pandemie

„Vorbim despre copii triști, copii singuri, copii care au experimentat stări de depresie, de anxietate, copii care au trecut prin tentative de suicid, automutilare”, a declarat Cătălina Florea, director executiv al Organizației “Telefonul Copilului“.

„Am ajuns să-mi rod unghiile, să-mi smulg părul din cap, mă pedepsesc pentru că nu sunt bună de nimic. Părintii nu mă înțeleg, mi-au spus că singura soluție la problema mea este rugăciunea. Vreau ca totul să se termine pentru mine, dar nu am curajul să fac ceva în privința asta”

Dr. Mihai Craiu: Excluderea îi face să se refugieze într-un loc unde e singur şi e predictibil

“Sunt extreme de comportament şi de suferință foarte mari! Şi de altfel, e public, am vorbit de fenomenul de suicid la adolescenți. La Las Vegas, numărul adolescenților care s-au sinucis în 2020 e dublu decât media utimilor 5 ani. Se întâmplă ceva foarte rău.

Au apărut în familii normale, fără background de patologie psihiatrică, pentru că planul, firul speranțelor lor s-a fracturat pe nepregătitelea. Cei mai mulți care aveau probleme serioase erau speriați la modul general. Nu puteau spune el e bau-bau. Erau speriați că mama nu vorbește, părinţii se ceartă.

Copiii, chiar dacă sunt mici şi noi avem impresia că nu înțeleg, trebuie incluși în acest univers de emoții pentru că excluderea îi face să nu înțeleagă problemele noastre şi să se refugieze într-un loc unde e singur şi e predictibil”, consideră Mihai Craiu, medic primar pediatrie la Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului.

„Mulți, din păcate, dintre cei care ne-au sunat ne-au spus că nu doresc să dezvăluie nimănui problemele pe care le au, trăirile emoționale pe care le au. De ce? Pentru că au simțit că nici măcar părinții lor nu pot să le gestioneze corect, nu pot să le facă față, așadar nici trăirile de ordin emoțional ale copiilor nu le puteau gestiona”, a explicat Cătălina Florea, director executiv al Organizației “Telefonul Copilului”.

Pentru unii dintre ei însă, nu mai există o șansă. În iunie 2020, la câteva săptămâni după ce România ieșea din starea de urgență, un copil de 12 ani din satul Mitoc (Botoșani) alegea să își pună capăt zilelor.