Uluitor, copleşitor, magnific, dar nu vestitul Circ Orlando, din al cărui slogan de promovare am citat, este subiectul, deşi tot despre acrobaţii, salturi în gol şi clovnerii e vorba. Din nefericire, circarul care ne-a pus pe jar şi pe scris este nimeni altul decât ministrul român al finanţelor publice, Eugen Orlando Teodorovici.
Rămas cu teşchereaua goală, după pomenile date de guvernul socialist, al cărui membru este, „tutulor” oamenilor muncii de la stat, să ne ierte tovarăşul secretar general Nicolae Ceauşescu, Orlando al nostru caută clienţi noi pe care să-i impoziteze fără scrupule. Şi cum în ţară, mulţumită politicilor minunate aplicate pe spinarea românilor de mai toate guvernările post-ceauşiste, iar să ne ierţi mult iubite şi stimate secretar general, nu prea mai are muşterii, a pus ochii pe concetăţenii noştri care au fugit de sărăcie în hulpavul Occident. Români care nu vor în ruptul capului să vină la muncă în patria-mumă ca să aibă de unde să-i plătească taxe preadarnicului guvern.
Aşa că i-a venit o idee: să ne limiteze dreptul de a munci în străinătate. Marţi, trei ceasuri rele, a clamat cu subiect şi predicat că permisul de muncă ar trebui limitat la cinci ani fără drept de reînnoire în aceeaşi ţară: „Nu mai ai voie după primul permis să îţi reînnoieşti dreptul de muncă, ca să fii obligat să migrezi în Europa. Că aşa dacă stă în Germania şi tot primeşte drept de muncă, păi nu o să se întoarcă cel din Germania care lucrează în veci în Croaţia, România, adică ţările de unde, poate, forţa de muncă a plecat. Deci, trebuie să fie o astfel de măsură discutată. Maxim cinci ani şi, după cinci ani, la revedere, te duci în altă ţară şi îţi cauţi loc de muncă”. Dar tovarăşul Orlando nu vrea să se limiteze doar la ţara care l-a dat lumii, dumnealui vrea să implementeze norma asta la nivelul Uniunii Europene, eventual să-i poarte şi numele, pentru eternitate. Chiar aşa, de ce am accepta ca un neamţ să lucreze mai mult de cinci ani în România centenară? Nu cumva şi cinci ani sunt prea mulţi? Dacă ne molipsim şi tot mai mulţi dintre noi vom fi afectaţi de disciplina nemţească? Doamne fereşte, să vedem firmele clientelei de partid că stau frumos la coadă la contractele cu statul, ori că nu mai vor nici să audă de evaziune. Iată aşadar doar un singur exemplu care demonstrează excepţionala viziune globală a ministrului pesedist de finanţe.
Însă, ca orice geniu, Orlando nu a fost nici el înţeles. Iată de pildă ce a transmis Blocul Naţional Sindical opiniei publice: „Cu foarte puţin timp înainte de preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, Ministrul Teodorovici, ministru desemnat de un partid social democrat, face o propunere miniştrilor de finanţe din statele membre UE în deplină contradicţie cu principiile fundamentale ce stau la baza construcţiei europene. Considerăm că discursul Ministrului Teodorovici este unul anti-european, fără nici o legătură cu prezentul şi viitorul acestui proiect politic de anvergură. Introducerea de restricţii în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la muncă de către cetăţenii UE încalcă indiscutabil teze din Tratatul privind funcţionarea Uniunii”. Hop ş-aşa!
Trezit din pumni ca boxerul, Orlando s-a repezit, pe Facebook, să ne limpezească: „Nu am pus, nu pun şi nici nu voi pune vreodată în discuţie cele patru libertăţi fundamentale pe care se bazează Uniunea Europeană: libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor”. Toţi cei cu un strop de minte pot jura că tocmai pusese în discuţie cel puţin una dintre ele. Dar cine suntem noi să credem ce vedem şi nu ce ne spune ditamai ministrul de finanţe?
Doar două vorbe mai am: Orlando, demisia!
Recomandările noastre
