Ieri, încă de dimineaţă, pe unul din trotuarele bulevardului Magheru, în apropiere de Piaţa Universităţii, s-a iscat un protest absolut spontan şi nepregătit, la care au participat, pe lângă câţiva bucureşteni care fac parte din asociaţia revoluţionarilor patronată de Ion Iliescu, mai mulţi oameni teleportaţi din Braşov şi oraşe din Moldova. Nu prea ştiau ei motivele, însă protestatarii fără cauză le-au găsit pe loc: libertate, dreptul la viaţă şi alegeri libere. Guvernanţii pot să stea liniştiţi. De dragul economiei, revoluţionarii nu s-au plâns de tăierea indemnizaţiilor.

S-a strigat: "România, trezeşte-te!". S-a cerut: demisia Guvernului şi "organizarea de alegeri libere". S-a întrebat, fără să se primească răspunsuri: "Unde sunteţi bucureşteni?" şi "Unde sunt studenţii?". Motivele oficiale ale protestului: "Dreptul la viaţă, libertate şi exprimare". Rezultat: au fost identificaţi şi anihilaţi doi duşmani ai poporului extrem de periculoşi - un bărbat înarmat cu o cameră de luat vederi şi o tânără mărunţică cu un microfon, amândoi cu carnete de jurnalişti, ştampilate la zi.

Protest de infarct. Resuscitat cu apă minerală

În jurul orei 11.00, liderii au vrut să ocupe bulevardul Magheru. "Băieţi, veniţi!", cerea o voce gâjâită dintr-o portavoce, chemându-i pe cei care au abandonat protestul şi stăteau la ţigări şi la taclale pe margine. Pe flancul drept, tot la operaţiunea "Occupy Magheru!", lucra un alt lider, în scurtă de piele şi bască de stofă cu urechi: "Hai, după mine!". N-a mai avut timp, jandarmii l-au calmat imediat şi l-au trimis în altă operaţiune, "occupy un loc pe trotuar". Un trecător, cu o sacoşă de rafie în mână, rătăcit de la cumpărături, încearca să intre în vorbă cu jandarmii. Primeşte şi un sfat prietenesc: "Mergeţi unde aveţi treabă, e mai sănătos".

Pe luneta unei maşini, în bătaia camerelor şi a bliţurilor, se prelinge un protestar. "Vai de mine, a leşinat omu`. Infarct!", dă verdictul şi strigă ca din gură de şarpe o femeie în palton. I se face repede o resuscitare cu apă minerală şi prinde roşu în obraz. Blestemul tigăilor

Uşor, spiritele se încing. Revoluţionarii şi jandarmii au făcut o grămadă ca la rugby. E o atmosferă ca la "bătălia" pentru tigăi şi oale din faţa hypermarketului. În înghesuială, protestarii zâmbesc ca la oferte şi se bucură ca la dansul pinguinului. În câteva secunde, echipa de pe trotuar se pleoşteşte şi se recunoşte învinsă: "Jandarmii sunt cu noi! Jandarmii sunt cu noi!".

Când se mai calmează lucrurile, unul dintre lideri vine să dea explicaţii: "Adevărul e că nu s-a dat aprobare. Avem, dar în Piaţa Constituţiei. Acolo e mare spaţiul şi e curent". Un bărbat cu accent moldovenesc intervine nervos şi se întreabă retoric: "Da` şi, în `89 am cerut aprobari?". Apoi, din geacă lasă să-i răsară o burtă ca de gravidă, strunită de un tricou alb, pe care scrie mare: "GREVA FOAMEI!".

Se spun şi motivele protestului: "Aceşti oameni nu au ieşit pentru drepturi băneşti, au cerut dreptul la viaţă, la libertate şi la liberă exprimare". Cinci metri mai departe, un alt lider al revoluţionarilor contrazice crezul oficial, răstindu-se la telefon: "Am ieşit să ni se dea ce e al nostru. Şi pentru voi, că şi voi aveţi nevoie de bani. Lasă, staţi acasă." Aripa tânără agitatoare: Dj-ul şi Mutulică

Printre protestari s-au strecurat şi doi tineri. Un ochelarist, cu o pereche mari de căşti care-i stă ca un jug la gât, dă tonul la scandări cu temă revoluţionară. "În `89 aveam 2 ani. Oricum, Revoluţia a fost făcută la presiuni politice. Eu am văzut la televizor şi am venit aici, e momentul să venim cu un alt front de atitudine. Sunt tânăr, au ieşit tăticii să ne facă revoluţia. O naţie de laşi", serveşte o tocăniţă de idei făcută dintr-o reţetă greşită, colegul ochelaristului, un băiat cu un fes lung ca a lui Mutulică.

După două fraze rostite la microfon, un protestar este oprit de unul dintre lideri: "Şşşt! Vezi că ăştia de la presă speculează". Bărbatul îi răspunde în şoaptă: "Da` eu am vorbit doar dispri legi, atât, nimic în plus, nu mă bag aiurea pi teren minat".

Doamna Mariana: Revoluţia a lăsat urme doar într-un carnet, cele de pe corp au dispărut

După ce s-au oprit scandările, revoluţionarii au început să se certe între ei. Printre cei aproximativ 200 de bărbaţi sunt şi trei femei. Doamna Mariana a prins curaj şi dă interviu la televiziuni, monopolizând atenţia. "Am fost împuşcată în picioare, dar nu vă arăt că e pe sub haine. Şi-n mâini, că nu pot să car mai mult de un kilogram. Apoi în cap, că am avut despicată calota craniană în două", încerca femeia să le explice jurnaliştilor, gesticulând. Fără să-şi arate semnele, îi invită pe toţi să le descopere doar din indiciile generale.

Doamna Mariana e dezinvoltă în faţa jurnaliştilor şi primeşte două pancarte de la un bărbat care intervine înflăcărat în interviu. "De unde aveţi afişele astea?", întreabă o jurnalistă enervant de curioasă.

Bărbatul îi răspunde precipitat:"Le-am găsit pe aici". Apoi se enervează: "Cum... cum adică de unde? Domnişoară, dumneavoastră, presa, aveţi mare vină de la Revoluţie". Doamna Mariana se agită din nou. Din mulţime se aude o voce: "Mariana, taci, ai dosar la CNSAS!". Doamna Mariana se aprinde şi mai tare şi începe să se certe cu ceilalţi revoluţionari. "Nimeni nu poate să-mi închidă gura, n-aveţi ce să-mi faceţi, sunteţi trădători. Taci, câţi bani iei?", strigă femeia la bărbaţi. CITIŢI ŞI:

• "Revoluţia" din Piaţa Universităţii a fost înăbuşită de doamna Mariana