Onufrie cel Mare, fiul unui demnitar persan, s-a născut în a doua jumătate a secolului IV. Părinții lui și-au dorit multă vreme un copil.
Cum părinții săi s-au rugat mulți ani lui Dumnezeu să le dăruiască un prunc, tatăl său îl închină pe copil Domnului, ducându-l la o mănăstire din Egipt, unde e crescut de călugări. La tinerețe, Onufrie părăsește mănăstirea și pleacă în deșert, căutând o viață ascetică, și se nevoiește timp de 70 de ani într-o peșteră. După această perioadă, la grotă ajunge Cuviosul Pafnutie cel Mare călăuzit de un înger. El îi spune lui Onufrie că Dumnezeu l-a trimis să-i îngroape trupul.
Cei doi petrec noaptea în rugăciune, iar în zori Onufrie își dă duhul. Groapa îi este săpată de doi lei. Pafnutie se întoarce la mănăstirea sa și le povestește fraților întâmplarea minunată.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
