Filosof, critic literar și eseist, George Steiner a trecut la cele veșnice ieri, la reședința sa din Cambridge, în Regatul Unit. Gânditorul avea 90 de ani.

George Steiner s-a născut la Paris (în 1929) și a fost un scriitor și lingvist franco-anglo-american, cunoscut marelui public pentru eseurile din aria filosofiei politice și discursurile despre salvarea lumii.

A predat la catedrele universităţilor din Innsbruck, Cambridge şi Princeton, a ajuns, în 1974, profesor de engleză şi literatură comparată la Universitatea din Geneva, unde a rămas până în 1994, când s-a pensionat, primind la retragerea sa din activitate titulatura de profesor emerit.

Comparat cu Montaigne și Erasmus din Rotterdam

A susţinut apoi conferinţe în toată lumea şi a predat la Oxford şi la Harvard. Universalismul său cultural i-a determinat pe unii să-l compare cu Stefan Zweig, Michel de Montaigne şi Erasmus din Rotterdam.

Era membru al Academiei Britanice, iar în 1999 a obţinut Premiul Truman Capote pentru întreaga activitate. În eseuri, aborda subiecte din domeniile teoriei lingvistice, teoriei traducerii, filozofiei pedagogice, filozofiei politice etc.

La masa cunoașterii

„Sunt doar o gazdă a vieții, un privilegiat invitat de scriitori la masa cunoașterii”, iubea să spună despre propria persoană George Steiner, potrivit articolului închinat gânditorului de jurnalul Le Monde.

O amintire a Denisei Comănescu

Moartea lui George Steiner a produs ecouri și pe scena culturală românească: „I-am audiat câteva cursuri despre ficțiune și despre salvarea lumii prin traducere la Cambridge, pe la mijlocul anilor '90. Era fascinant. Și emana, pe lângă inteligența de oțel, o infinită bunătate”, a apreciat poeta Denisa Comănescu, cea care își aniversează astăzi ziua de naștere.

„Geoge Steiner a fost unul dintre cei mai luminoși reprezentanți ai umanismului contemporan și un pledant redutabil în favoarea «marii literaturi»”, a comentat și criticul literar Paul Cernat.

Opera, selecții

George Steiner a scris mult și bine: Tolstoy or Dostoevsky: An Essay in Contrast (1960), The Death of Tragedy (1961; Moartea tragediei, Humanitas, 2008), Anno Domini: Three Stories (1964), Language and Silence: Essays 1958-1966 (1967), In Bluebeard's Castle: Some Notes Towards the Redefinition of Culture (1971), Extraterritorial: Papers on Literature and the Language Revolution (1972), After Babel (1975), Heidegger (1978), The Portage to San Cristóbal of A.H. (1981), Real Presences: Is There Anything in What We Say? (1989), Grammars of Creation (2001), Lessons of the Masters (2003; trad. rom. Maeştri şi discipoli), My Unwritten Books (2008).