Statul Vatican are o populație de până într-o mie de cetățeni și o suprafață de numai 110 acri, însă are și un buget de multe milioane de dolari anual și o istorie incredibil de complexă. Înțelegerea modului de funcționare a acestei enclave religioase cu un statut aparte necesită însă parcurgerea și interpretarea unor texte mistice vechi de secole. Iată câteva dintre cele mai bine păstrate taine ale acestui stat-în-stat:

1. Exorcizări regulate

Deși ne aflăm într-o epocă a postmodernității, la Vatican credința în existența diavolului este cum nu se poate mai actuală. Papa Ioan Paul al II-lea a făcut în timpul mandatului său trei ședințe de exorcizare ca la carte, iar Papa Benedict XVI a trimis în întreaga lume exorciști susținuți de Vatican. Părintele Gabriele Amorth, exorcist-șef al Vaticanului, afirmă că poatea alunga peste 300 de demoni anual în biroul său. Numai în Italia există în jur de 350 de exorciști atestați de Biserica Catolică. Amorth predă chiar lecții discipolilor săi despre felul în care poți deosebi posedarea satanică de o boală psihică, explicând că cei din prima categorie au reacții virulente la vederea crucii sau când stropiți cu aghiazmă.

2. Și hoții au Dumnezeul lor

Cu o medie de 1,5 infracțiuni comise pe cap de cetățean, orașul-stat Vatican are unul dintre cele mai ridicate grade de criminalitate din lume. Asaltat de mulțimi imense de turiști, care vin cu milioanele în fiecare an, Vaticanul devine  paradisul hoților de buzunare și l jafurilor, dar și al infracțiunilor sexuale. Situația e complicată și de faptul că micul stat nu are închisoare, sau mai bine spus are o închisoare temporară folosită doar pentru anchete preliminare, și are doar un singur judecător. Așadar majoritatea criminalilor sunt pur și simplu expulzați peste graniță în Italia, ca parte a unui pact între cele două țări. În 2007, Vaticanul a emis prima sa condamndare în materie de droguri, după ce un angajat a fost prins cu câteva grame de cocaină pe birou.

3. Păcate greu de iertat

Politica Vaticanului este destul de severă în ceea ce privește absolvirea credincioșilor de păcate. Deși preoții pot ierta chiar și o crimă, există 5 păcate specifice pentru care este nevoie de iertare de la Tribunalul Apostolic. Acest tribunal secret, cu întâlniti confidențiale, există de 830 de ani, dar în ianuarie 2009, pentru prima oară, membrii săi au organizat o conferință de presă în care au explicat domeniul lor de activitate.

3 dintre cele 5 păcate cu regim special pot fi comise numai de către cler. Celelalte două pot fi comise de oricine și se referă la profanarea Euharistiei sau la tentativa de asasinare a unui papă. Păcătosul care ajunge la acest tribunal va primi un pseudonim și își va aștepta sentința, care poate fi pronunțată numai de primii trei lideri ai instituției, arată TheTelegraph.

Potrivit publicației britanice, Tribunalul Apostolic – cunoscut și ca tribunalul conștiinței – a fost fondat de Papa Alexandru al III-lea în 1179 și a avut un regim strict secret până în 2009. Tribunalul audiază cazuri care privest păcate atât de grave încât numai papa poate decide iertarea lor. O altă vină foarte gravă care cade în juridicția acestuia se referă la încălcarea jurământului preoțesc, relații sexuale între doi preoți, rugăciunea pentru avort sau efectuarea unui avort înainte de a depune jurământul, precum și scuiparea apei de la sfânta comuniune, care este considerat un gest mai rău decât genocidul.

Papa, care este și șeful tribunalului, fie absolvă direct păcătosul, fie anunță excomunicarea automată care derivă dintr-o astfel de vină extrem de gravă. Cazurile care se înscriu în acest registru se dezbat în mod privat, întrucât sunt considerate o problemă de conștiință, nu de interes public.

4. Bănci surpriză

Deși se ocupă de cele sfinte, Vaticanul este foarte atent și la lucrurile profane. Spre exemplu, are grijă ca bancomatele de pe teritoriul său să cuprindă o opțiune de limbă latină pentru utilizatori. Este un simbol al devoțiunii pentru Sfântul Duh. Papa Benedict al XVI-lea a fost deosebit de preocupat să reînvie această limbă moartă, pe care o folosea în conversațiile sale mai informale

5. Limbă moartă?

Organizația Latin Foundation încearcă să mențină actuală latina și a publicat chiar un dictionar, în 2003, cu termeni moderni traduși în vechea limbă. Iată doi termeni: oră de vârf (tempus maximae frequentiae) și apă de spălat vase (escariorum lavatory). Indiferent însă de gradul de adevăr sau de legendă care se țese de secole în jurul său, cert este că Vaticanul cu aura sa de teritoriu al misterelor rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri din lume.