ADRENALINĂ. La doar 13 ani, Elena Popa, din Craiova, este printre cei mai buni piloţi de kart din Bănie.

Fină, brunetă şi cu ochi jucăuşi de veveriţă, puţini ar crede-o în stare pe Elena Popa să-i întreacă pe băieţii de vârsta ei - sau mai mari - la un sport care implică o concentrare şi o răspundere de adult: kartingul.

Viteza de 130-140 km/h a devenit ceva obişnuit pentru mica olteancă ce se pregăteşte să treacă în clasa a VII-a. Deja a urcat de 20 de ori pe podium. „Ieşită din comun! Născută cu şofatul în sânge! Şi, totuşi, echilibrată...”, o caracterizează Sorin Dinişor, profesorul ei de la Cercul de karting al Palatului Copiilor din Craiova.

Între pistă şi şcoală

De doar doi ani aleargă în competiţiile regionale rezervate elevilor, dar numără foarte multe plasări pe locurile I şi II. „Este o senzaţie deosebită: doar tu, maşina şi adversarii. Recunosc, sunt dependentă de adrenalină. Dar este foarte plăcut să-ţi dai seama că poţi stăpâni cei 5-6 cai-putere din spatele tău, atunci când eşti în kart şi alergi”, spune Elena.

Din 2007 şi până în prezent, tânăra campioană a reuşit să devină cunoscută atât în Craiova, cât şi în toate oraşele din regiune, în care se desfăşoară etapele din campionatul regional: Orşova, Reşiţa, Roşiorii de Vede, Calafat şi Turnu- Severin. Dar nu uită că şcoala este, deocamdată, cea mai bună „pistă” pentru viitorul său: „Am reuşit să scot media generală 9,66. Mă ţin tare de tot de matematică, de română şi de engleză, că îmi plac cel mai mult”. Modul în care îmbină şcoala cu alergările i-au convins pe ai ei să-i cumpere un kart. „Am un Mach 1 Kart cu motor Common de 80 cm cubi. Este cam 1.700 de euro. Dar sunt altele şi de peste 2.500 de euro. Însă al meu este foarte bun!”, se mândreşte micuţa alergătoare. La prima sa participare la categoria motoarelor de 80 de cm cubi, în acest an, la Reşiţa, a reuşi un valoros loc III.

Formula 3, un vis cam scump

Mica „Schumacher” şi-ar dori să-şi vadă viitorul legat de sportul cu motor. „Dar este mult prea greu... Părinţii mei deja fac mari eforturi ca eu să alerg la concursuri. Sper să mă remarce cineva mai târziu. După karting, sper să promovez în Formula 3”, se arată optimistă Elena. De la tatăl ei n-a primit doar sprijin material, ci şi gena automobilului. Inginer auto şi cu o mică afacere în transportul de persoane, o ajută constant în pasiunea kartingului.

„Piesele de schimb, combustibilul, echipamentul înscrierea şi participarea la concursuri, toate astea costă. Şi nu prea vine lumea să se uite. Pentru că altfel am găsi şi sponsori interesaţi de dezvoltarea acestui sport”, vede Elena, pragmatic, ce ar fi de făcut. Aici îi dă dreptate şi profesorul ei, Sorin Dinişor: „Un set de anvelope, care poate fi folosit doar la două curse cu antrenamentele de rigoare, costă 120 de euro, cel mai ieftin. Un piston ajunge până la 250 de euro. Iar un motor compact de 50 cm cubi, care are o viaţă de doar 10 ore de competiţie, costă 1.200 de euro”.

Ca de la şofer la şofer

Până la Formula 3, 2 şi 1, Elena mai visează şi la autoturismele „de oraş”. „Toyota Hylux, Toyota Yaris şi Landcruiser îmi plac. Mai ales că am şi văzut mai bine cum se conduc, la ţară, la bunica”, mărturiseşte adolescenta, care nu suportă circulaţia din Craiova: „Dacă ar face ăştia mai multe parcări şi sensuri unice, s-ar merge mai lejer pe aici. De asemenea, oraşul duce lipsă şi de străzi ocolitoare”. Până să aibă dreptul de a conduce automobile prin Bănie şi mai departe, Elena se poate mândri cu cele nu mai puţin de 20 de clasări pe locurile I, II sau III la concursurile de karting.

SPORT. Kartul Elenei este un model de clasa medie, de 1.700 de euro Foto: Arhiva personală

"Este o senzaţie deosebită: doar tu, maşina şi adversarii. Recunosc, sunt dependentă de adrenalină.", Elena Popa, pilot de karting

PERICOL

Kartingul produce şi vânătăi, nu doar satisfacţie

Anul trecut, Elena Popa a văzut şi stele verzi, nu doar podiumul de premiere.

„Eram la Reşiţa, la concurs. Am plecat prost din start, pierzând timp preţios. Până la urmă i-am ajuns pe ceilalţi şi chiar i-am depăşit. Dar, într-o curbă mai strânsă, n-am mai putut ţine de volan şi m-am dus direct în anvelopele de pe margine. Kartul s-a ridicat mult de spate, aşa de tare a fost impactul!”, îşi aminteşte ea.

Dar graţie sistemelor şi echipamentului de protecţie, mica alergătoare a scăpat doar cu mai multe vânătăi - „zdravene, ce-i drept” - şi cu câteva zgârieturi.