Radio-televiziunea olandeză de stat se află în mijlocul unui uriaș scandal mediatic, ca urmare a numeroaselor sale tentative de a impune multiculturalismul cu forța într-o țară altminteri tolerantă.
Un editorial al lui Rene ter Steege pentru Causeur.
Patru sute de ziariști de la acest pilon al radioului și televiziunii publice care este Societatea de Difuziune Olandeză (NOS) participau la un concurs care recompensa pe cel sau cea care a contribuit cel mai mult la promovarea „diversității”.
La sfârșitul fiecărei luni, un juriu anunța numele fericitului câștigător al trofeului instituit special pentru acest scop.
După furtuna provocată de știrea publicată pe site-ul de investigații Geen Stijl, directorul canalului public NOS s-a văzut nevoit, săptămâna trecută, să pună capăt concursului.
El spune că era o inițiativă jurnalistică ludică, mai degrabă decât un proiect oficial. Dar răul a fost făcut. Eșecul a fost cu atât mai usturător cu cât chiar politicieni și scriitori „cu origini de imigranți” și-au exprimat dezgustul față de acest „rasism așa-zis bine intenționat”, potrivit unui director de ziar.
Credibilitatea NOS, de departe cea mai mare societate de difuziune, finanțată din bani publici, a suferit grav. Mulți ascultători și telespectatori văd în acest scandal, care nu se limitează la mica lume mediatică, dovada discriminării Albilor.
Inițiativa „ludică” a avut un efect diametral opus scopului dorit: a face populația olandeză să accepte existența minorităților etnice ca niște atu-uri ale societăți, iar nu ca pe niște asistați, delincvenți, sau musulmani detestând societatea impură olandeză.
Site-ul GeenStijl avertizează de multă vreme despre ceea ce califică drept cultura corectitudinii politice a NOS, oaia neagră a politicienilor de dreapta, precum Geert Wilders sau Thierry Baudet.
Aceștia au solicitat explicații guvernului despre ceea ce au apreciat drept o deturnare de bani ai contribuabilului în favoarea unui proiect sulfuros.
Știrea a mai dezvăluit de asemenea existența în interiorul redacțiilor NOS a unei baze de date conținând numele și coordonatele specialiștilor din toate domeniile, cu singura condiție să fie de origine ne-europeană.
Redactorii recurg la această bază de fiecare dată când au nevoie de un expert care ar putea să lumineze publicul. Aceasta, în scopul de a nu arăta numai mutre albe sau masculine la jurnalele televizate, unde NOS are o supremație zdrobitoare asupra celorlalte televiziuni.
Dacă direcțiunea a interzis concursul pentru trofeul diversității, „divibokaal” instituit la sfârșitul lui 2019, nu la fel s-a întâmplat cu această bază de date etnice, această dovadă de „apartheid în sos progresist”, potrivit criticilor.
Denunțătorii folosesc această afacere pentru a aminti și de rolul NOS în campania de a acceptare a schimbărilor din vocabularul olandez, deoarece în majoritatea media, anumite cuvinte sunt interzise de ceva timp.
Cum ar fi „blank”, alb, pentru a desemna pe cineva cu piele albă sau deschisă. În loc de „blank” a fost impus „wit”, „blank” fiind considerat ca afirmând superioritatea rasei albe, pardon, „wit”.
Alt cuvând interzis: „allochton”, pentru a desemna originea ne-olandeză, extra-europeană, a cuiva. De-a lungul anilor, acestu cuvând ar fi dobândit o nuanță peiorativă, deoarece ar fi fost prea adesea legat de un alt cuvânt, „infractor”.
NOS respectă la literă asemenea precepte, niciodată oficiale dar puternic recomandate de sus. Ea a interzis de asemenea feele înnegrite ale Zwarte Piet. Aceștia sunt ajutoarele Sfântului Nicolae, patronul uneia dintre cele mai importante sărbători naționale, pe 5 decembrie. De acum, Piet nu mai este negru, zwart, ci vopsit pe față în mai multe culori, deoarece versiunea originală ar fi degradantă pentru persoanele originare din Surinam sau Antilele Olandeze.
NOS a jucat un rol în prima linie în albirea lui Zwarte Piet, ceea ce a dat naștere la gesturi de rezistență din partea cetățenilor „tradiționaliști”. Aceștia i-au împiedicat pe manifestanții anti-Zwarte Piet să meargă în provincia Friesland, blocând autostrada către orașul unde cortegiul Sfântului Nicolae urma să-și facă apariția triumfală.
(O laureată a trofeului diversității și-a văzut recompensat reportajul despre olandezii de culoare plângându-se de rasism, despre care spuneau că-l resimt mai ales în jurul datei de 5 decembrie.)
Peste tot în Olanda, poliția a fost nevoită să-i despartă pe apărătorii lui Zwarte Piet de criticii lui, gata să sară la bătaie. Scene de violență care au dece șoca în această țară puțin cunoscută pentru patimile sale identitare.
Potrivit criticilor săi, NOS a contribuit la inflamarea pasiunilor, punând capăt neutralității pe care o impunea statul.
Pe plan cultural, niște activiști într-o stare de furie permanentă îndeamnă olandezii să nu mai desemneze secolul XVII drept secolul lor de aur, Gouden Eeuw. Asta înseamnă că uită că în această perioadă nilte olandezi s-au îmbogățit grație sclaviei negrilor, conform ziselor directoarei Muzeului din Amsterdam, ea însăși oroginară din Surinam.
Mulți olandezi nu vor ierta NOS încă o genuflexiune în alegerea vocabularului.
Ar fi o altă dovadă a colaborării sale cu inamicii mândriei și ai identității olandeze, înlocuite de denigrarea sistematică a omului alb, în ale cărui suspine se amestecă tristețe și mânie.
Chiar utilizarea cuvântului „slaaf” (sclav) îi este acum interzisă, deoarece acesta desemnează un nefericit născut în această condiție inferioară Albilor.
Ca alternativă, multiculturaliștii pledează pentru expresia „cineva făcut sclav”, iar unele media încep să se supună.
Ascultându-i pe indignați, ai zice că oamenii albi, supărați și morocănoși constituie majoritatea în Olanda, sufocând orice veleitate de reînnoire. În realitate, ceva mai mult de jumătate din locuitorii Amsterdamului, Rotterdamului și Hagăi puteau fi calificați drept „alochtoni”, înainte Ca folosirea acestui cuvânt să fie proscrisă.
Dacă trofeul diversității a fost desființat, este de temut că efectele sale perverse se vor simți multă vreme. Un scriitor olandez de origine turcă s-a întrebat, pe jumătate ironic, pe jumătate trist: „Data viitoare când mă vor chema la televiziune, va fi doar pentru că numele meu figurează într-o bază de date ca turc de serviciu?”