Siria a intrat în ultima parte a războiului civil. Aceasta a fost motivația intervenției multiplelor puteri globale și regionale ale lumii, care și-au găsit un spațiu de consumare a rivalităților în Orientul Mijlociu. Confruntarea finală a început din aprilie în provincia Idlib, unul din cele 14 guvernorate ale Siriei, ultima redută a opoziției siriene și cea mai mare. Un măcel macabru se pregătește în Idlib pentru a marca Victoria lui Al Assad și grandoare a lui Putin, precum și viitoarea sa influență absolută în Orientul Mijociu.

Așa a rămas o singură provincie, un singur guvernorat controlat de către opoziție, o zonă cu 1,5 milioane de locuitori înainte de conflict unde se află peste 3 milioane de persoane, și care este expusă astăzi ofensivei ruso-iraniano-siriene în sud. Iar bătălia e pe viață și pe moarte, mai ales pe moarte, tactica fiind bombardamente puternice pe motivul eliminării unor grupări jihadiste în zonă, dar în fapt distrugerea cu intenție a spitalelor, școlilor, magazinelor și a brutăriilor pentru a impinge populația mai departe, tot mai departe, a epura sectar sunniții din Siria controlată de Assad, a distruge opoziția și susținătorii săi și a prelua controlul teritoriului. Assad controlează azi peste 60% din teritoriu, după ce în urmă cu 4 ani trebuia să depună armele și să arboreze steagul alb, înainte ca Rusia să intre în război

Acordul bilateral al Turciei și Rusia, din 2018, a presupus blocarea oricărei ofensive în Idlib, plasarea unor garnizoane – puncte de observare turce în provincie și separarea opoziției și combatanților anti-Assad de jihadiști. Dar Turcia nu a reușit să facă acest pas, forțele fostului Front al Nusra fiind cele mai active și mai puternice din regiune. De aceea, bazate pe această perspectivă, forțele guvernamentale siriene, cele ruse și iraniene au declanșat atacul pentru ocuparea provinciei Idlib și lichidarea întregii opoziții în aprilie.

Sâmbătă, trupele siriano-ruso-iraniene au marcat un armistițiu unilateral și o încetare unilaterală a focului, rezervându-și dreptul de a trage dacă opoziția islamistă îi atacă pozițiile. Interpretarea acțiunii Rusiei este consolidarea forțelor guvernamentale și pro-Assad pe teritoriul cucerit, aprovizionarea trupelor din linia întâi și pregătirea asaltului mai departe în provincia Idlib. Unii au speculat că e încă un moment în care Rusia oferă Turciei posibilitatea separării trupelor opoziției jihadiste de restul opoziției militante din Idlib și distrugerea primei categorii fără a afecta civili și combatanți ai opoziției susținute de Turcia. Ankara nu poate face acest pas, nu are cum, opoziția find profund interconectată în Idlib, cu jihadiștii în prim plan.

În acest context, la câteva ore de la anunțul încetării focului, CENTCOM a lansat un atac major, bombardând o adunare a jihadiștilor într-o tabără de antrenament din Idlib și ucigând peste 40 de lideri jihadiști. În tabără erau antrenați tineri și mai puțin tineri pentru trupele jihadiste. Comandamentul American responsabil de Orientul Mijlociu a anunțat că a distrus trupele cu legături cu Al Qaeda, care sunt reponsabile de atacurile “care amenință cetățeni americani, parteneri și civili”.

CENTCOM și Pentagonul au refuzat să spună cine a purtat atacul, ce tip de armă a fost folosit, existând azi dubii între atacuri cu rachete din avioane de luptă, rachete cu rază lungă lansate cu precizie la locul țintit și drone cu explozibil sau rachete care au distrus adunarea jihadistă și facilitatea de antrenament, lichidând o forță atât de importantă pe teren. Atacul a vizat cu precădere liderii grupării Hurras al-Deen și aliații lor din Ansar al-Tawhid aflați în reuniune în tabăra de antrenament. Motivația este eliminarea componentelor importante ale forțelor jihadiste și teroriste din regiunea Idlib pentru a avea un argument relevant în oprirea asaltului și măcelului în regiune sau măcar expunerea forțelor siriano-iraniene-ruse dacă continuă operațiunea, văduvindu-le de un argument important.

Este prima operațiune americană de această factură în ultimii doi ani desfăurată în Siria. Ambele grupări vizate sunt membri ai comandamentului de operațiuni ale fostei forțe Al Qaeda din Siria, Frontul al Nusra, transformat mai nou în Hay’et Tahrir al-Sham (HTS). Gruparea controlează provincia Idlib și părți importante din provinciile alăturate Alep și Latakia spre Vest, până la Mediterana.

Potrivit ONU, în regiune există circa 30.000 de luptători ai opoziției, dintre care circa 10.000 jihadiști. Cele două forțe de opoziție sunt amestecate și aflate în zone de refugiați civili, cu familiile, astfel încât orice atac de obicei se soldează cu moartea tuturor civililor nevinovați prinși în bombardamentele ruse sau în tirurile artileriei siriene, purtate fără nici un discernământ. Povestea apartenenței, ulterior a ruputurii de Al Qaeda a Fron tului al Nusra e veche, însă afirmațiile originare fac ca motivația ruso-siriană să fie credibilă și, oricum, utilizabilă. Fără ca aceste trupe să poată fi exonerate sau considerate în vreun fel băieți buni ai conflictului din Siria, ele se opun regimului al Assad de la începutul confruntării civile și au o capacitate importantă de luptă.

Rusia a transmis duminică nemulțumirea pentru acțiunea americană și raidul în zona de dezescaladare, care ar încălca numeroase acorduri anterioare și ar periclia încetarea focului impusă unilateral de ruși. Ministerul rus al Apărării a anunțat că operațiunea nu a fost consultată sau anunțată anterior nici Rusiei, nici Turciei. Un caz clasic de afirmare a libertății de acțiune și de lansare a unei operațiuni în zonă de conflict, SUA nefiind ținută de nici un acord cu Rusia să informeze sau să ceară vreun acord fie Moscovei, fie Ankarei pentru această operațiune.

De altfel, atacul acoperă ceea ce nu putea face Turcia pentru a livra condițiile acordului de neagresiune a provinciei cu Rusia. Atacul de sâmbătă al SUA a fost un răspuns ce crează premizele opririi asaltului asupra Idlibului prin eliminarea motivației pentru măcelul pregătit în Idlib. Suntem astfel, în condițiile cerute de acordul ruso-turc de anul trecut, iar motivația strivirii enclavei Idlib a dispărut. Nu înseamnă că trupele guvernamentale siriene, împreună cu cele ruse și iraniene, nu vor continua ofensiva. Doar că, de această dată, vor trebui să-și asume că ceea ce combat în regiune sunt civili, opoziția politică, la regimul Assad și motivul operaținilor este cucerirea teritoriului, epurarea sectară a sunniților și politică a opoziției lui Assad, nicidecum combaterea terorismului care asigura, până de curând, o motivație morală ca bază de legitimitate a operațiunii.