Fecare dintre noi avem obiceiurile noastre, nu-i aşa? Se pare că acestea îşi lasă amprentele în creier şi că acesta este unul dintre motivele petru care este greu să scăpăm de ele. La această concluzie a ajuns un grup de cercetători americani care a studiat şoriceii de laborator obişnuiţi cu dulciurile.
Ce obiceiuri aveţi? Există cei care ies din casă mereu cu acelaşi picior (să le meargă bine, zice-se); alţii care nu pot să adoarmă până când nu citesc câteva pagini dintr-o carte. Mai sunt unii care nu-şi găsesc liniştea până când nu controlează de câteva ori dacă au închis apă, uşa, sau lumina. Nu-i aşa? Fiecare dintre noi avem o lista de obiceiuri, de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. Poate cei care ne cunosc bine sunt mai capabili să facă lista obişnuinţelor noastre chiar şi decât noi înşine! Cu iau naştere însă aceste obiceiuri şi cum se fixează acestea în noi? Oamenii de ştiinţă de la Duke University în SUA au luat în serios această întrebare şi au studiat mecanismul care stă la baza formării obiceiurilor cu ajutorul şoarecilor de laborator. Rezultatele interesantului studiu au fost publicate în revista Neuron. Ce fel de obiceiuri au fost studiate la şoarecii studiaţi de oamenii de ştiinţă? Mai întâi micile rozătoare au fost obişnuite că atunci când apăsau pe o manetă să primească o substanţă dulce. Şoarecii, pecum noi, rudele lor mai evoluate, iubesc dulciurile. Ceea ce a făcut astfel încât să li se formeze o adevărată obişnuinţă: de fiecare dată când doreau ceva dulce apăsau pe manetă. După ce această obişnuinţă s-a fixat bine în viaţă şoriceilor, cercetătorii au studiat creierul acestora – şi anume semnalele care iau naştere şi care se transmit în creier. Au ajuns astfel la concluzia că semnalele în creierul şoarecilor obişnuiţi cu dulcele se transmiteau în mod diferit faţă de cazul şoriceilor care nu erau obişnuiţi cu consumul dulciurilor. Erau diferite modalităţile în care se transmitea semnalul în creier pentru iniţierea unei acţiuni şi oprirea acesteia. Un fel de amprenta generată de dezvoltarea obiceiului de a mânca dulcele. Cercetătorii erau în stare să recunasca şoriceii care dezvoltaseră obiceiul de a consumă dulcele doar prin analiză semnalelor electrice ale creierului acestora – nu aveau nevoie să îi supună la test. Cercetătorii au încercat ulterior să îi dezobisnuiasca pe şoricei de mâncatul dulcelui – interesant este faptul că au reuşit doar cu anumiţi şoricei. Nu toţi s-au lăsat însă de dulciuri! Este extrem de greu odată ce s-au format anumite obiceiuri, atunci când şi-au lăsat amprenta în creier, să scăpăm de acestea. Încă nu este clar din ce cauza anumiţi şoareci au renunţat uşor la obiceiul lor iar alţii nici după multă vreme nu se lăsau de apăsarea manetei pentru a primi doritul dulce. Poate ne putem consola cu ideea că nu doar noi, oamenii obişnuiţi, avem obiceiuri – ci şi mulţi oameni celebri au avut, la rândul lor, obiceiuri de multe ori mai puţin celebre. Este cazul lui Beethoven, care consumă cafea, însă avea obiceiul să numere boabele – să se asigure că acestea sunt exact 60 la număr. Charles Dickens avea obiceiul să se plimbe zilnic (uneori chiar şi noaptea) cam trei ore; Ernst Hemingway se trezea dimineaţă devreme şi începea să scrie iar Alexandre Dumas îşi începea ziua sub Arcul de Triumf mâncând un măr. Pentru viitor cercetătorii speră în primul rând să ajungă să studieze mecanismul obiceiurilor nu doar pe şoareci, ci şi pe oameni. De asemenea ar dori să înţeleagă mai bine această amprenta a obiceiurilor în creier şi, în felul acesta, poate să descifreze şi mecanismul care îi face pe unii să aibă un comportament obsesiv-compulsiv şi să poată vindecă cazurile cele mai grave.
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.
Recomandările noastre
