Informațiile dezvăluite de Departamentul de Justiție, în solicitarea de închidere a dosarului împotriva fostului consilier pentru securitate națională, Michael Flynn, confirmă importanța unei ședințe din 5 ianuarie 2017, la Casa Albă, sub președinția lui Obama.
Cu ocazia acestei ședințe, fostul președinte a dat unor responsabili cheie indicații pentru a ascunde utilizarea de către administrația sa a investigațiilor efectuate și finanțate de către echipa de campanie a lui Hillary Clinton, privind presupusa complicitate întree Trump și Rusia, scrie Molie Hemingway într-o analiză pentru New York Post.
„Președintele Obama a declarat că vrea să fie sigur că, atunci când vom discuta cu noua echipă (pentru a preda puterea – n.r.), nu vom ezita să ne asigurăm dacă există vreun motiv pentru care nu putem împărtăși integral informațiile legate de Rusia”, a scris consiliera pentru securitate națională, Susan Rice, într-un neobișnuit mesaj pe care și l-a adresat ei înseși, pe mail, referitor la ședința la care au mai participat Procuroarea Generală adjunctă, Sally Yates, directorul FBI, James Comey, și vicepreședintele Joe Biden.
Săptămânile și lunile care au urmat demonstrează existența unui plan minuțios pus la cale pentru a îndeplini dispozițiile lui Obama, scrie NY Post.
La scurt timp după ședința de la Casa Albă, oficiali plasați la niveluri înalte de decizie, au început să comunice intens informații selective în sprijinul unei presupuse teorii a complotului între Rusia și Trump; noului consilier pentru securitate națională, Michael Flynn, i s-a întins o capcană; iar noul Procuror General a fost nevoit să se recuze de la ancheta asupra acțiunilor lui Donald Trump.
În fiecare etapă a aplicării planului, „scurgerile” explozive de informații în presă, în realitate mesaje atent dirijate de către conspiratori, au fost elemente-cheie pentru realizarea operațiunii.
Nu doar că informațiile despre Rusia nu au fost comunicate integral noii echipe a lui Trump, așa cum a cerut Obama, dar „scurgerile” de informații și ambuscadele la adresa membrilor noii administrații au transformat tranziția într-un proces haotic, au speriat persoanele de calitate, făcându-le să renunțe la o colaborare cu administrația Trump, au făcut procesul de guvernare aproape imposibil și au provocat mari daune securității naționale, arată analiza citată.
Când Comey a fost în sfârșit demis pe 9 mai, el a orchestrat demararea unei anchete speciale pe această temă, ceea ce i-a continuat planul pentru încă doi ani.
Ancheta s-a încheiat fără ca Robert Mueller să descopere nici o dovadă a vreunei complicități cu Rusia pentru a deturna alegerile din 2016.
Cronologia începutului de an 2017 arată un plan clar al oficialilor federali care au pus în aplicare operațiunea de compromitere a lui Trump și a echipei sale.
Ea arată și în ce măsură „scurgerile” de informații către presă au fost esențiale în aplicarea strategiei de a împiedica noua administrație Trump să conducă țara.
4 ianuarie: după ce tocmai închisese un dosar împotriva lui Michael Flynn, din lipsă de elemente, FBI decide să deschidă un altul împotriva aceluiași.
Flynn, în calitate de consilier pentru securitate națională, ar fi fost omul care ar fi trebuit să supervizeze ancheta FBI privind conspirația cu Rusia.
Responsabilii FBI și-au exprimat deschis îngrijorările lor față de perspectiva ca Flynn, un veteran al serviciilor secrete, să afle despre acțiunile lor la adresa administrației Trump.
Șeful confrainformațiilor din FBI va vorbi explicit despre intenția Biroului Federal de „a face ca Flynn să fie dat afară”.
Mai mult, conducătorii FBI au descoperit că nici nu mai era nevoie de redeschiderea unui nou dosar împotriva lui Flynn, deoarece precedentul nu fusese închis oficial, dintr-o eroare birocratică.
Ei au comentat că această eroare era „uluitoare” și „extrem de norocoasă”, comentând că „incompetența noastră de fapt ne ajută”.
Directorul adjunct al contrainformațiilor, Peter Strzok, într-un mesaj pe mail către amanta sa, Lisa Page, avocată a FBI, arăta că „etajul 7” (directorul Comey și adjunctul Andrew McCabe) „conduce balul”.
5 ianuarie: Yates, Comey, directorul CIA John Brennan și directorul National Intelligence James Clapper l-au informat pe Obama în Biroul Oval cu privire la chestiuni legate de dosarul Rusia.
După ședință, șefilor serviciilor secrete care urmau să își părăsească posturile la sfârșitul mandatului Obama, li s-a cerut să plece, iar lui Yates și Comey, care urmau să continue și în administrația Trump li s-a cerut să mai rămână.
Obama le-a dat indicații despre cum să continue investigațiile privind teoria conspirației Trump-Rusia și a comentat cu ei despre discuțiile telefonice pe care Michael Flynn le avusese cu ambasadorul rus Serghei Kisliak, arată analiza NY Post, citând declarațiile lui Comey și Yates.
Aceasta este ședința despre care vorbește Rice în ciudatul e-mail către ea însăși, în ziua învestirii lui Trump, afirmând că Obama le-a cerut să facă totul „ca la carte”.
În e-mail Rice notează și că principalul punct de discuție a fost cum să ascundă informații de securitate națională, inclusiv, probabil, cele privindu-l pe Trump.
6 ianuarie: un briefing care s-a dorit similar cu cel din ziua precedentă i-a prezentat lui Donald Trump informații despre acțiunile Rusiei de a se amesteca în alegerile din 2016.
După ședință, Comey l-a informat în privat pe Trump despre conținutul din dosarul fostului spion britanic Christopher Steele. În acesta se vorbea, între altele, despre faptul că rușii ar fi avut o înregistrare video cu Trump într-o orgie cu prostituate la Moscova.
FBI folosise deja acest dosar pentru a obține un mandat de urmărire-ascultare a lui Carter Page, un membru al echipei electorale a lui Trump.
FBI nu i-a spus lui Trump că dosarul era total neverificat și că Steele însuși le declarase că nu are nici o dovadă că informațiile scandaloase ar fi reale. Nici că dosarul lui Steele fusese finanțat de către echipa de campanie a lui Hillary Clinton.
10 ianuarie: printr-o stranie coincidență, CNN dă publicității informațiile despre implicarea Rusiei în alegeri, după ce un înalt oficial a „scurs” în presă informația că Trump a fost informat de către Comey despre aceste aspecte.
Această scurgere selectivă de informații, este probabil punctul cel mai important al planului de a compromite administrația Trump, scrie NY Post.
„Scurgerea” informațiilor despre briefingul Trump-Comey a fost utilizată pentru a legitima întregul scandal, un scandal despre care FBI știa că este unul fals.
12 ianuarie: următorul pas a fost scurgerea explozivă către Washington Post a informațiilor despre convorbirile telefonice ale lui Flynn cu Kisliak, pentru a-l acuza pe cel dintâi de încălcarea Legii Logan.
Legea Logan, pe care mulți experți juridici o califică drept neconstituțională, și care nu a fost invocată niciodată în vreun proces, datează din 1799 și interzice persoanelor particulare (nu și consilierilor pentru securitate nominalizați, cum era Flynn) să discute chestiuni de politică externă că reprezentanți ai unor guverne străine.
Ziaristul David Ignatius a dat curs „scurgerii” de la un oficial al administrației Obama. El a scris că Flynn l-a sunat pe Kisliak. „Ce a spus Flynn? A încălcat acest lucru sancțiunile americane (la adresa Rusiei)?” a insinuat ziaristul de la Washington Post.
Apelurile telefonice - cât se poate de obișnuite în diplomație - ale lui Flynn, în care acesta îi cerea ambasadorului să îi transmită lui Putin să nu ia măsuri de represalii, după expulzarea de către administrația Obama a mai multor diplomați ruși, ci să aștepte instalarea noii administrații, au alimentat colosala teorie a conspirației Trump-Rusia.
În cursul investigațiilor, atât funcționara Departamentului Justiției, Mary McCord, cât și Comey citează copios din acest articol al lui Ignatius din Washington Post.
Articolul lu Ignatius va fi folosit ulterior de către FBI pentru a justifica o audiere-capcană a lui Flynn la Casa Albă.
24 ianuarie: Comey va recunoaște ulterior că a încălcat toate protocoalele pentru a-și trimite agenții să-l audieze pe Flynn și să-l prindă cu o minciună.
Oficialii FBI elaboraseră o strategie pentru a-l împiedica pe Flynn să afle că el era o țintă a anchetei sau să solicite să fie asistat de un avocat la audiere.
Un articol din 23 ianuarie din Washington Post, bazat de asemenea pe o „scurgere” de informații, afirma în mod fals că Flynn nu era o țintă a FBI, având drept scop să-i adoarmă acestuia vigilența.
Deși agenții care l-au audiat pe Flynn au afirmat că nu au remarcat nici un „indiciu” care să arate că acesta nu ar fi spus adevărul, consilierul a fost determinat ulterior să pledeze vinovat de a fi mințit în audiere.
Yates a mers a doua zi la Casa Albă și a sugerat că Flynn trebuie să demisioneze după cele declarate în audiere, chipurile, despre discuțiile telefonice cu ambasadorul rus.
9 februarie: strategia de a-l îndepărta pe Flynn nu a funcționat imediat, așa că a fost nevoie de o nouă „scurgere” către Washington Post. Titlul articolului: „Consilierul de securitate națională Flynn a discutat despre ridicarea sancțiunilor cu ambasadorul rus, în ciuda dezmințirilor sale”.
Sursele articolului erau oficiali FBI care împărtășeau ideea că Flynn trebuie acuzat pe baza Legii Logan.
Articolul omitea că astfel de contacte telefonice sunt o rutină diplomatică, precum și contextul internațional, în care o ameliorare a relațiilor cu Rusia era necesară, deoarece creșteau amenințările dinspre China, Iran și Coreea de Nord.
13 februarie: operațiune reușită – Flynn este demis.
1 martie: Flynn a fost primul obstacol care trebuia îndepărtat. Procurorul General Jeff Sessions a fost următorul. Un apropiat al lui Trump, cu o solidă experiență în Departamentul de Justiție, acesta ar fi trebuit să fie și el informat despre mersul anchetei anti-Trump, putând deci reprezenta un obstacol.
Comey a recunoscut că, la începutul mandatului lui Sessions, i-a ascuns acestuia informații legate de Rusia, deoarece „nu prea avea sens să le semnalăm Procurorului General care speram să se recuze din investigația privind Rusia”.
Pentru a se asigura că această recuzare va avea loc, are loc o nouă „scurgere” către Washington Post. Aceasta avea ca scop să-l înfățișeze pe Sessions drept un agent al Rusiei. Titlul articolului a fost: „Sessions a vorbit de două ori cu trimisul rus: Dezvăluirile contrazic mărturia sa la audierea de confirmare în funcție.”
Audierea sa pentru funcția de Procuror General era abia în curs, dar isteria era uriașă, încât opinia publică ar fi înghițit orice. În același articol a fost strecurată și ideea unei anchete speciale privind Rusia.
2 martie: operațiune reușită – Sessions se recuză de la supravegherea anchetei FBI privind Rusia. Practic, acum FBI putea zburda nestingherit, iar acțiunile sale netezesc calea pentru instituirea unei anchete speciale la jumătatea lui mai.
Odată cu îndepărtarea consilierului pentru securitate națională al lui Trump și a Procurorului său General, fidelii președintelui nu mai aveau nici o șansă să descopere manevrele FBI erau pregătite pentru a-l răsturna pe Trump din funcție.
După ce Trump l-a demis pe Comey, pentru incompetență managerială, „scurgeri” mincinoase dirijate de Comey însuși în New York Times au fost folosite pentru a institui o anchetă specială, condusă exclusiv de inamicii de stânga ai lui Trump, fără nici o supraveghere din exterior.
Această operațiune amplă nu a fost o simplă bătălie între rivali politici, nici o simplă mostră de simpatie politică a presei, conchide analiza din New York Post.
Operațiunea a fost un atac deliberat și direct la adresa fundamentelor guvernanței americane.
În lumina ultimelor documente declasificate, este limpede că evenimentul cheie a avut loc pe 5 ianuarie, în Biroul Oval al Casei Albe, sub conducerea lui Barack Obama.
De altfel, după noile dezvăluiri, Trump a postat pe Twitter duminică seara un singur cuvânt scris cu majuscule: „OBAMAGATE”.
Firesc ar fi ca acum, Barack Obama, creierul operațiunii, să fie adus el în fața justiției. Și Joe Biden, care a fost curent cu întreaga mașinațiune.