Producătoarea lungmetrajului "Despre oameni şi melci", de Tudor Giurgiu, a explicat pentru EVZ ce noutăţi a aflat în timpul realizării filmului

Filmul, a cărui distribuţie îi include pe Monica Bîrlădeanu, Andi Vasluianu, Andreea Bibiri şi Dorel Vişan, a avut premiera în România pe 14 septembrie. Oana Giurgiu a vorbit pentru EVZ şi despre viteza melcilor. Rolul principal feminin "Nu ştiu cum a fost evoluţia ei ca actriţă, dar, la acest film, deşi Tudor (Giurgiu - n.r.) o cunoştea de foarte mult timp - lucraseră prima dată la o reclamă la o revistă de prin 1999 şi, apoi, la un videoclip pentru trupa La familia - nu s-a gândit imediat la ea pentru rolul Manuelei. Eu am insistat să o vadă la probe pentru că aveam sentimentul că nu găsise cea mai potrivită actriţă pentru rol", detaliază Oana Giurgiu. "Mă gândeam: eşti într-o fabrică. Într-o fabrică nu o să prindă un top model. Femeia care trece prin faţa muncitorilor trebuie să lase un oftat lung în spatele ei. Trebuie să fie cineva cu o frumuseţe foarte corectă, nici foarte aristocrată, nici prea rurală, nici prea provincială. O frumuseţe corectă, curată, cinstită. Or, deşi ne place să credem că femeile din România sunt foarte frumoase, a fost greu de găsit o divă - păstrând proporţiile - compatibilă cu Câmpulung Muscel (oraşul în care se petrece parte din acţiunea filmului - n.r.). Şi Vivi Drăgan Vasile, directorul de imagine al filmului, era la început reticent faţă de Monica Bîrlădeanu, până când a văzut proba. Şi s-a convins că era perfectă pentru rol. "Eu şi Vivi am dus o luptă cu Tudor, el trebuia convins. Şi am dus-o până în momentul în care a recunoscut că aveam dreptate", rememorează Oana Giurgiu. Episodul Angela Similea "Am mai avut o idee, care nu s-a finalizat. Din păcate, Angela Similea a refuzat micul rol de mamă a Monicăi. Era interesant că semănau puţin", consideră producătoarea. Cât despre cea mai provocatoare etapă a producţiei "Despre oameni şi melci", Oana Giurgiu alege cu greu. "De fiecare dată înveţi ceva nou când produci un film. De exemplu, scurta mea carieră de jurnalist m-a ajutat la acest film. Prin '96, am fost trimisă să fac reportaje prin fabricile şi uzinele patriei şi aşa am ajuns la o uzină din Târgovişte. Aveam limpede în cap imaginea ei şi până la urmă acolo am filmat", povesteşte producătoarea. "Cea mai grea piatră de hotar a fost să îi convingi pe acei oameni să te ajute să construieşti o fabrică de maşini, într-o fabrică de utilaj de extracţie petrolieră, mai precis, de platforme petroliere. Noi am filmat în hală două weekend-uri la rând. Şi, în fiecare vineri, oamenii trebuiau să scoată platformele acelea uriaşe cu macaralele afară, ca să montăm noi linia de asamblare a maşinilor ARO. Fără bunăvoinţa unor oameni atât de deschişi nu poţi face film în condiţiile acestea de constrângere financiară. În SUA, filmul acesta s-ar fi făcut într-un studio, s-ar fi construit o hală în care maşinile se asamblau", punctează Oana Giurgiu. Chestiunea figuranţilor "Nu am putut folosi foarte mulţi figuranţi dintre muncitori. Nu funcţiona ideea, pentru că ei voiau să plece acasă după ce terminau programul. Unii nici nu erau din Târgovişte, ci de prin satele din jur. Am adus figuraţie chiar şi din Bucureşti.", subliniază Oana Giurgiu dificultăţile producţiei. Cei mai mulţi figuranţi pe care i-au avut într-o zi au fost 300, cei care apar în film, mult mai numeroşi, au fost adăugaţi în postproducţie. "Drumurile noastre" În film joacă un rol esenţial o melodie a lui Julio Iglesias, «Manuela», dar şi melodia lui Dan Spătaru, de care e legată o povestire amuzantă. "Când am fost la festival la Karlovy Vary am cunoscut un critic de film din Rusia şi el ne-a povestit cât de popular era Dan Spătaru în Rusia anilor '70. Habar nu aveam. Era un zeu. Cânta în rusă, toate melodiile lui erau traduse în rusă şi toate femeile erau înnebunite după el. Intrai în orice magazin şi se auzea Dan Spătaru. Râdeam şi mă gândeam ce succes va avea filmul nostru la rusoaicele ceva mai în vârstă. Dan Spătaru era Julio Iglesias-ul Rusiei", pune punctul pe i Oana Giurgiu. Animale vitezomane Lucrând la acest lungmetraj, producătoarea a aprofundat "comportamentul melcilor". Asta, după ce a studiat modul lor de creştere. "Am aflat despre melci că le trebuie aproximativ 10 minute să devoreze o salată. Au o viteză incredibilă când e vorba să mănânce. Nu ştiu cine a inventat povestea că melcii sunt înceţi. E greşit", se amuză Oana Giurgiu. "Aveam câteva sute de melci, pe care îi creşteam la noi în grădină. Pentru că noi am filmat în toamnă şi exista riscul ca atunci să nu mai fie melci, ei de regulă «recoltându-se» primăvara, prin luna mai. Plus că aveam melci-vedetă, care trebuiau identificaţi. Am făcut casting de melci. Din cei o sută şi pe care îi aveam, unii au fost aleşi ca vedete. Era unul mai jucăuş şi, pentru asta, cel care se ocupa de melci îl însemna cu o culoare. Ca să ştie că acela însemnat cu verde joacă într-o anumită scenă. Alţii erau mai leneşi, mai puturoşi. Nu ieşeau afară din cochilie la cadru. Nu e aşa simplu să spui - acum filmăm, deci melcul trebuie să iasă afară. Nu pot fi dresaţi, în schimb reacţionează bine dacă îi stropeşti cu bere!", concluzionează, râzând, producătoarea Oana Giurgiu.