O supraviețuitoare a lagărului copiilor din Castelul Cighid: „Plângeam în permanență, ne lăsau goi în paturi pline cu urina noastră și în fecalele noastre”

De mărturia ei depinde dacă moțiunea „Abuzul asupra copiilor în Europa: reevaluare, compensare și prevenire” merge mai departe în Parlamentul Europei. În aproximativ un an, la Cighid, în lagărul copiilor, au murit 138 de prichindei. O supraviețuitoare a vorbit acum în fața Consiliului Europei despre ororile trăite.

„În 1988, când aveam 3 ani, am fost plasată într-un cămin pentru minori cu handicap și bolnavi mintal. Chiar dacă nu eram deloc handicapată, eram doar puțin mai slabă decât copiii de vârsta mea. Dar regimul Ceaușescu dorea o societate plină de copii puternici și sănătoși. Cei care păreau slabi nu erau considerați utili și, prin urmare, erau trimiși în instituții.” a declarat marți, 11 octombrie, Sirmanca Fekete, o supraviețuitoare a lagărului copiilor de la Cighid, în mărturia depusă în fața Consiliul Europei.

Mărturii șocante despre abuzuri inimaginabile

Declarația are loc în intenția de a sprijini o moțiuni înaintată de Justice Initiative. Aceasta este o inițiativă pan-europeană care aduce laolaltă 19 țări și are ca scop oprirea, recunoașterea și prevenirea abuzurilor asupra copiilor Europei. „Această instituție numită Cighid, cu aproximativ 100 de copii, era de fapt un lagăr al morții. Nimeni nu ne ținea în brațe sau se juca cu noi, ne legănam singuri înainte și înapoi. Asistentele nu ne dădeau haine, eram dezbrăcați, nu exista încălzire, primeam doar puțină mâncare și eram lăsați în întuneric. Cea mai urâtă amintire pe care o am este aceea că noi, copiii, plângeam în permanență pentru că asistentele ne lăsau goi în paturi pline cu urina noastră și în fecalele noastre. Mulți dintre noi au fost, de asemenea, bătuți și violați.

Asta s-a întâmplat acum 33 de ani, dar până astăzi am coșmaruri și mi-e foarte frică de întuneric. Apoi fiica mea mă trezește și îmi spune că strig <nu mă bateți>”, spune bihoreanca mamă a doi copii. De altfel Sirmanca este singura supraviețuitoare a lagărului de la Cighid care are copii. Imediat după Revoluție presa internațională a făcut reportaje în care a prezentat imagini greu de conceput cu copiii care avea retard mintal ținuți în frig, dezbrăcați, în întuneric, în propriile fecale, în pătuțuri cu gratii, fără să vadă lumina zilei. Întreaga Europă s-a cutremurat în martie 1990, când jurnaliștii germani de la Spiegel TV au difuzat imagini greu de privit din Căminul Spital pentru Minori Nerecuperabili, amenajat într-un castel odinioară somptuos din Cighid.

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

Schimbări pe piața imobiliară. Investițiile, reglementate printr-o lege nouă

138 de copii au murit în trei ani

Între octombrie 1987 și martie 1990, la Cighid au murit 138 de copii, toți înmormântați într-un cimitir din Ghiorac, de lângă Cighid. Alți 130 erau în centru, iar dintre aceștia, 30, printre care și Sârmanca au ajuns să trăiască în lumea reală. Mulți o fac însă ca oameni ai străzii. Sîrmanca a părăsit centrul de la Cighid la 16 ani când a făcut un curs de bucătari. Fusese internată acolo la 3 ani și nici acum nu știe exact cum s-a întâmplat deoarece mama ei i-a spus că a ajuns acolo din spital unde a fost internată cu puroi în tot corpul. Prima familie i-a fost cea de la Cighid, iar traumele le poartă și acum cu ea în fiecare zi.

Imaginea a doi copii care îi erau apropiați, morți, chiar acolo în pătucurile lor și imaginea celorlalți copii urlând nu îi dă pace. Peste ani e convinsă că toți cei care au fost internați acolo erau duși ca să moară. Prima baie și-o amintește că i-a fost făcută când a crescut interesul presei pentru nenorocirile care aveau loc acolo. Până atunci copii erau spălați cu furtunul.

Conform moțiunii depuse, numite „Abuzul asupra copiilor în Europa: reevaluare, compensare și prevenire”, Justice Initiative cere Consiliului Europei și statelor membre să asigure o investigație independentă a încălcării drepturilor copilului în fiecare țară europeană și recunoașterea oficială a traumei copiilor care au suferit orice fel de violență sexuală, fizică sau psihologică. De asemenea, moțiunea cere ca victimele să primească o anumită formă de compensare, iar legile existente în statele membre să fie orientate spre protejarea tuturor copiilor de abuz și maltratare. Consiliul Europei a selectat două țări pentru o audiere care va decide dacă moțiunea merge mai departe la Parlamentul Europei, România și Germania.

Inițiativă începută la Parchetul General

„Europa a tratat pentru multe decenii cu lejeritate limitele morale și legale ale protecției copiilor: sute de mii de copii și tineri au devenit victime ale exploatării, maltratării și abuzului. Până în prezent, cazurile de abuz nu au fost recunoscute cele mai multe dintre țările europene. Justice Initiative încearcă să schimbe acest lucru, atrăgând atenția asupra unei părți suprimate a istoriei și asupra victimelor care suferă din cauza lipsei de recunoaștere publică dar și de pericolul de a reitera abuzuri care nu au fost condamnate încă.” – a declarat Guido Fluri, fondatorul Justice Initiative.

Justice Initiative a fost lansată de grupuri de victime, cadre universitare și ONG-uri din toată Europa, ca o inițiativă politică comună care privește în trecut, dar mai ales urmărește să aibă un efect asupra viitorului. În România, Gabriela Lupea, manager de proiect la Asociația Phoneo, alături de parteneri din societatea civilă, s-au alăturat inițiativei. În România a început un astfel de demers la Parchetul General, în 2017, dar cercetările nu au avut finalitate până acum.