Ei bine, în noaptea magică a săptămânii dinaintea Rusaliilor, după cum este dat, m-am dus în munte, unde ştiu că s-au refugiat oamenii de piatră, de curiozitatea şi prostia omenească. Pentru că, de pe tot Pământul, ei au ales Carpaţii de Curbură. Aici este o taină mare. Şi mărturie stau cutremurele permanente de la peste o sută de kilometri adâncime. Vibraţiile armonice de aici, (frecvenţa, amplitudinea, intensitatea) se potrivesc cu metabolismul lor, sunt energia care o consumă regnul fiinţelor de siliciu. Au lăsat în urmă, în calea oamenilor, câţiva „cartofi”! Oamenii îi numesc trovanţi şi se miră şi se tot crucesc, cum cresc pietrele, se mişcă şi se înmulţesc. Sunt cartofi... de siliciu!
Taina oamenilor de piatră o ştiu de la un preot bătrân, care slujea când eram adolescent la Mânăstirea de maici Suzana. Cum să-i găsesc, unde și cum să ”vorbesc” cu ei. Preotul a fost găsit spânzurat, adânc în pădure, sus de tot, într-un brad. Probabil că a fost opera Superiorilor, care nu vor să se ştie multe lucruri. Miliţia şi Securitatea au mirosit mult pe acolo, dar brusc au închis dosarul, aruncând vina pe un nenorocit care se împrumutase de câţiva lei la preot. Care nefericit s-a jurat pe Sfânta Cruce că nu el l-a omorât pe bunul popă. L-au băgat la puşcărie, dar l-au scos peste câteva luni, fără vreun motiv. Pe mine m-au cruţat Superiorii... „protejaţi copiii” cea mai veche lege, a fiinţelor care cresc. Credeau că o să uit, sau, probabil, că au văzut că am „baraka”. Şi dacă vă povestesc, cine o să mă creadă? Cine citește un horoscop? Este o poveste a lui dom’ profesor şi atât!
Aşa că m-am dus cale de multe ore în pădurea adâncă, ducând daruri oamenilor de piatră. O substanţă rară, dar care face mare plăcere oamenilor de piatră. Similară cu ciocolata, pentru oameni. Ştiaţi, dragi, lupi, padawani şi hobbiţi că ciocolata, bomboane sau batoane, este cadoul cel mai apreciat de oameni? Sondaj Gallup, nu mint!
I-am găsit pe oamenii de piatră acolo unde îi lăsasem acum cinci ani, când am mai fost în vizită la ei. Ba nu, mai urcaseră câţiva zeci de metri către vârful muntelui! Atunci am scris o întrebare, cu o substanţă fermecată, folosind alfabetul, simbolurile învăţate în copilărie, pe suprafaţa oamenilor de piatră. Acum aveam răspunsul, este taină mare ce și cum!
Ne puteți urmări și pe Google News
Acum vă las, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, iar mă duc în pădure, la Observator.
De data asta canonul este simplu şi cu răspuns imediat. Este de la romani şi de la cei dinaintea lor, de la etrusci. Augurii. Dacă noaptea este senină, după anume reguli şi numai după ele, voi vedea în ce parte merg stelele căzătoare, câte şi unde. De aceea mă duc la Observator, o poiană din pădure care are o taină. Mare. Deseori, peste tot sunt nori, numai deasupra Observatorului se vede cerul. Au venit oameni de ştiinţă, a fost aici şi Coandă şi au zis cu toţii, în cor, nu ştiu ce despre ionizare, despre încărcare electrostatică şi săruri rare ale pământului. Aşa o fi... dar eu ştiu altceva. De ce şi-or fi construit romanii un foarte mare castru, aici, în apropiere? Şi se zvoneşte că pe aici ar fi dava secretă a sacerdoţilor agatârşi și peștera dacilor. Şi tot pe aici, de ce au fost observate cele mai multe OZN-uri? Iar cariera, cariera de la Cerașu, din care nu se scoate nimic, doar noaptea sunt niște umbre pe acolo. Şi oamenii locului par că au taine grele, iar drumurile se opresc în munte, nu duc nicăieri! Oare?
Poate o să mai vorbim despre tainele Țării Luanei, viețuiesc pe hotarul ei, poate nu, cine știe tainele viitorului, eu am doar speranța că mâine este o altă zi!
Recomandările noastre
International
Șoșoacă, scandal la discursul din Parlamentul European
