„Era cam în timpul războiului cel mare (Primul război mondial) şi bunica mea era tânără. O chema Elena şi era foarte evlavioasă, cum îi cadea bine unei fete frumoase de la ţară. Pe atunci nu era electricitate şi televizor şi lumea muncea mult, se culca devreme și se trezea tot devreme, după Soare. Familia mea locuia în Cătun, în pădure.
În ziua de Ajun la Sf. Petru, mai pe seară, bunica mea aude nişte chicoteli în poiana din spatele casei. Curioasă, s-a dus să vadă ce este. Când, vede nişte fete uimitor de frumoase îmbrăcate după portul popular vechi, cu ii bătute cu fluturaşi de aur şi ţesute cu fir de argint. Fetele păreau că se pregătesc de horă. Bunica mea le întreabă: ”Încotro, fetelor?” dornică să meargă şi ea la horă. Fetele cele frumoase doar s-au uitat la bunica mea şi nu au zis nimic.
Pe data Elena s-a strâmbat şi nu a mai putut să vorbească. Mare nenorocire! Din fata frumoasă care fusese, ajunsese o stârpitură.
Dar părinţii ei ştiau despre ce este vorba şi au dus-o la Mânăstirea Cheia, unde era un călugăr atonit care le ştia pe toate. Cum a văzut-o pe bunica mea călugărul a exclamat: „Măi, măi, da’ rău te-au mai pocit Frumoasele, fato! Ascultă bine: să stai acolo unde le-ai văzut, pe la aceiaşi oră a serii până de Sf. Sisoe. Negreşit o să se întoarcă tot pe acolo, că aşa este meşteşugul lor. Să nu faci nimic, doar o cruce creştinească şi să le numeri câte sunt şi să vii să-mi spui!”
Ne puteți urmări și pe Google News
Zis şi făcut. Frumoasele au trecut înapoi, bunica mea şi-a făcut cruce şi pe dată i-a revenit vorba şi înfăţişarea de dinainte, ba unii spun că era şi mai frumoasă.
Apoi s-a dus la Mânăstire, cu daruri pentru Biserică şi de mâncare pentru călugări. Atonitul a mulţumit şi a întrebat repede „Da’ câte Frumoase au fost?” „Şase şi cu una care era şefa lor, şapte!” Călugărul s-a schimbat la faţă: „Mare primejdie ai trecut, fata mea. Erau Lupul Şchiop şi cei şase Filipi de Foc trimişi de Sf. Petru să pedepsescă vreun trădător de ţară, sau de neam, un netrebnic. Felul lor este să lucreze în taină, de aceea le iau vorba tuturor celor pe care îi întâlnesc, ca să nu dea de veste că i-au văzut. Erau Lupii cei Vechi de la Sf. Andrei, care se pot transforma în orice, chiar şi în fete frumoase!”
Recomandările noastre
