Migrația populațiilor din nordul Africii și Orientul Mijlociu este, poate, cea mai mare dificultate cu care se confruntă și se va confrunta Uniunea Europeană. Intrarea în spațiul comunitar a unor imigranți ilegali creează probleme politice majore, accentuează disensiunile dintre statele-membre.

Se analizează în prezent crearea unui mecanism prin care tările UE să împartă povara găzduirii refugiaților. Germania, destinația principală a migranților, în special a celor din Siria, încearcă să găsească soluții pentru a transfera o parte din refugiați pe teritoriul celorlalte state- membre.

O soluție trebuie găsită rapid, pentru că dramele prin care trec refugiații sunt reale. UE nu-i poate trimite înapoi în țările lor măcinate de conflicte sângeroase, nici nu-i poate abandona într-un ”no mans land” de la marginea Uniunii Europene (Serbia, Macedonia).

Din păcate, fluxurile de refugiați vin cu pericole serioase la adresa securității țărilor europene. În mod cert, printre oamenii disperați și de bună-credință, care încearcă să-și creeze un viitor departe de orice conflict armat, se numără și adepți ai ”Războiului Sfânt” al musulmanilor, jihadiști pentru care debandada de la granițele Europei este ocazia perfectă de a intra pe teritoriul ei și a săvârși acte de terorism. Pot ajunge pe teritoriul UE fără a fi identificați, amprentați și introduși în bazele de date europene.

După ”Primăvara arabă”, la sfârșitul căreia au căzut dictaturile din nordul Africii, migrația spre Europa a populațiilor din aceste țări s-a intensificat. Uniunea Europeană și-a luat măsuri de protecție în fața valului de refugiați. În 26 iunie 2013, a fost adoptat Regulamentul nr 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind stabilirea criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid. Pe scurt: Regulamentul de la Dublin.

În Capitolul III intitulat ”Criteriile de determinare a statului membru responsabil”, la art. 7, aliniatul (2), se spune că: ”Statul membru responsabil în conformitate cu criteriile stabilite în acest capitol este determinat pe baza situației existente în momentul în care solicitantul a prezentat prima oară cererea sa de protecție internațională unui stat membru.” Altfel spus, statul membru responsabil este statul în care refugiatul a depus prima dată cererea de azil politic. În funcție de o serie de factori, cum ar fi de pildă existența unor rude ale refugiatului pe teritoriul altor state UE, acestea pot fi declarate drept state responsabile. 

Germania a avut rolul principal în stabilirea acestor criterii și bineînțeles că, profitând de forța de negociere în cadrul UE a țării sale, cancelarul Angela Merkel a reușit să impună texte care să protejeze Germania. A făcut acest lucru și cu ajutorul celorlalte țări care nu sunt la granița de sud a UE, pentru că acestea au beneficiat direct de pe urma prevederilor în cauză. Practic, cea mai mare povară a migrației ilegale a fost lăsată pe umerii țărilor de la marginea Europei (Grecia, Italia, Spania), unde refugiații depuneau cereri de obținere a azilului.

 E drept că Germania și aliații săi au preluat un număr mare de imigranți, dar au avut posibilitatea să-i verifice temeinic pe cei cărora le-a acordat azil politic. I-au ales ”pe sprânceană”, cum se spune. Regulamentul de la Dublin a consacrat practic crearea unor state-filtre, denumite, după cum spuneam, ”state responsabile”.

Lucrurile s-au schimbat. Germania a ajuns, la rândul ei, în postura de a fi declarat ”stat responsabil”. În prezent, este ținta predilectă a migranților ilegali. Aceștia depun cerere de acordare a azilului politic abia când ajung pe teritoriul ei. În aceste condiții, Angela Merkel și Federica Mogherini a anunțat că liderii Europei vor discuta despre modificarea regulamentului de la Dublin.

”Ceea ce putem face este să continuăm să lucrăm și să punem pe masă diferite propuneri pe care să putem discuta. Lucrăm de asemenea la noi propuneri, la o listă comună de țări de origine și la un mecanism permanent de relocare, pentru a stabili o excepție structurală a regulamentului de la Dublin (...) Precondiția este să ne asumăm responsabilitatea în solidaritate și să începem o colaborare reală. Trebuie să ne mișcăm de la jocul prin care ne învinovățim reciproc la o cooperare reală.Trebuie să luăm deciziile politice care sunt dificile, dar dacă vrem să oprim tragiile trebuie să ne asumăm responsabilitatea în mod solidar”, a declarat Federica Mogherini, Înalt reprezentant pentru politică externă și securitate al Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, Regulamentul de la Dublin a fost bun câtă vreme a servit intereselor Germaniei și a altor state UE, câtă vreme am avut de-a face cu o imigrație legală. Acum, când fluxurile de migrație ilegală au luat cu asalt Germania, se vorbește despre stabilirea unei ”liste comune de țări de origine” și a unui ”mecanism permanent de relocare”. Cu alte cuvinte, celelate state - membre ar trebui să preia din imigranții pentru care Germania este ”stat responsabil”, în baza actualelor prevederi ale Regulamentului de la Dublin.

După părerea mea, în prezent există riscul să se renunțe la mecanisme din Regulamentul de la Dublin care și-au dovedit viabilitatea, câtă vreme migrația a fost un proces rectiliniu și uniform. Aceste mecanisme ar trebui ajustate, nu schimbate radical. Cu atât mai mult cu cât Germania, ca ”stat responsabil”, are o capacitate logistică mult mai mare de a limita riscurile de securitate, prin identificarea migranților, prin introducerea lor în bazele de date europene și verificarea eventualelor legături cu organizații teroriste.

Menținerea cât de cât intactă a prevederilor Regulamentului de la Dublin este de dorit. Schimbarea lor în funcție de noile interese ale Germaniei și a altor state din jurul său ar subrezi și mai mult coeziunea în interiorul UE. Nu înseamnă ca celelate țări, printre care și România, să nu participe la efortul comunitar de preluare a fluxului de refugiați. Înseamnă doar să nu modificăm regulile în timpul jocului, pentru că acest lucru ar afectat securitatea tuturor.