O populație secretă de urși polari din Groenlanda a fost descoperită într-un habitat aparent imposibil - unul căruia, în cea mai mare parte a anului, îi lipsesc platformele plutitoare de gheață pe care animalele le folosesc pentru a vâna. Grupul neobișnuit, despre care oamenii de știință credeau anterior că face parte dintr-o altă populație din apropiere, s-a ascuns timp de sute de ani.

Urșii trăiesc pe versanții abrupți din jurul fiordurilor unde ghețarii se întâlnesc cu oceanul și vânează pe un mozaic de gheață glaciară care se sparge în aceste intrări. Noua descoperire sugerează că unii urși polari s-ar putea adapta la dispariția gheții pe măsură ce schimbările climatice se agravează, sugerează studiul.

Până de curând, oamenii de știință identificaseră 19 subpopulații cunoscute de urși polari (Ursus maritimus) care trăiau în Cercul Arctic. Una dintre aceste populații se întinde pe o porțiune de 3.200 de kilometri de pe coasta de est a Groenlandei. Dar când cercetătorii au analizat în detaliu acest grup pentru a le monitoriza numărul, au realizat că urșii cuprindeau două populații complet separate.

„Prezentăm primele dovezi ale unui grup distinct genetic și izolat de urși polari din sud-estul Groenlandei, care îndeplinesc criteriile de recunoaștere a celei de-a 20-a subpopulație de urși polari din lume”, au scris cercetătorii în noul lor studiu, care a fost publicat în iunie.

Noua populație din sud-est are aproximativ 300 de membrii, deși determinarea unui număr exact este dificilă, au spus cercetătorii. Noul grup este cel mai divers din punct de vedere genetic dintre toate cele 20 de populații din Arctica, iar comparațiile genetice sugerează că au fost izolate de populația din nord-est de aproximativ 200 de ani.

Urșii polari sunt enumerați ca vulnerabili la dispariție, conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) și au rămas în jur de 36.000 de indivizi în sălbăticie. Dar unele studii au sugerat că specia ar putea dispărea până la sfârșitul secolului din cauza efectelor schimbărilor climatice.

Schimbările de temperatură

În ciuda faptului că sunt cel mai mare prădător terestru din lume, urșii polari sunt considerați mamifere marine, deoarece se bazează pe o dietă predominant acvatică, constând în principal din foci. Dar pentru a vâna hrană, urșii albi se bazează pe gheața de mare ca platformă pentru a-și pândi prada. Din păcate, creșterea temperaturilor cauzată de schimbările climatice reduc cantitatea de gheață disponibilă, micșorându-le habitatul natural.

Întinderea gheții crește și scade în Arctica. Calotele temporare de gheață se formează pe suprafața oceanului în timpul toamnei și apoi se topesc primăvara. Urșii polari supraviețuiesc în mod normal între 100 și 180 de zile fără hrană, deoarece gheața de mare dispare în timpul verii. Însă încălzirea temperaturilor din Arctica înseamnă că gheața de mare se topește mai devreme și îngheață mai târziu, împingând urșii polari în pragul înfometării.

De asemenea, populația din sud-est nu trăiește aproape de nicio populație umană, iar zona se crede că este prea greu de accesat pentru majoritatea vânătorilor. Cu toate acestea, pantele abrupte ale fiordurilor pot fi destul de dificil de traversat pentru urșii polari, ceea ce le poate limita mișcările. Rata natalității în rândul noii populații este foarte scăzută în comparație cu alte populații.

În noul studiu, cercetătorii au folosit date genetice pentru a identifica doi indivizi care ar putea fi imigranți din populația de nord-est. Acești urși imigranți par să se fi adaptat foarte bine la vânătoare, ceea ce sugerează că alte populații ar putea fi capabile să urmeze exemplul, pe măsură ce condițiile de gheață se deteriorează în alte zone, potrivit Live Science.