Sursa: Arhiva EVZ Campionatul Mondial de Fotbal este cea mai urmărită competiţie sportivă de pe planetă. Ca cifre de audienţă bate chiar şi Olimpiada. Sîntem în pragul debutului Cupei Mondiale din 2022, prima disputată în pragul iernii, prima organizată de o ţară arabă.
Un stat cu doar 3 milioane de locuitori dintre care aproape 60% sînt expaţi. La vremea atribuirii organizării Cupei Mondiale, Qatarul avea un singur stadion care corespundea cerinţelor unui asemenea eveniment, dar şi resurse financiare aproape nelimitate pentru a-şi atinge scopul.
Fostul preşedinte al FIFA, elveţianul Sepp Blatter, mărturisea deunăzi cum s-a ajuns la această anomalie. Practic, preşedintele de atunci al UEFA, Michel Platini, unul dintre cei mai mari fotbalişti din istorie, şi-a folosit influenţa pentru a dirija voturile membrilor afiliaţi către micul stat gazifer din Golful Persic.
Urmarea acestui deal a fost vizibilă doar două săptămîni mai tîrziu cînd qatarezii au achiziţionat avioane şi tehnică militară de la statul francez, condus atunci de Nicholas Sarkozy, de peste 15 miliarde de Euro. Dar asta este treaba lor, pînă la urmă, fiindcă ne aşezăm cu toţii în fotoliu şi ne spunem descumpăniţi că “aşa merg lucrurile”. Urmarea tragică a acestui proces marcat de corupţie la cel mai înalt nivel este aceea că peste 7000 de muncitori – trataţi ca nişte sclavi – şi-au pierdut viaţa pe şantierele qatareze pentru a servi foamei de legitimare şi recunoaştere de care suferă aristocraţia petrodolarilor.
Vine apoi la socoteală dublul standard cu care operează lumea civilizată, establishmentul politic al vestului. Cum a reuşit un stat minuscul, un stat în care nu există alegeri libere, drepturi pentru femei, copii şi migranţi să obţină organizarea unui asemenea eveniment?
Cum altfel dacă nu cu acordul tacit al politicienilor occidentali. FIFA şi UEFA sînt recunoscute a fi ca două organisme edificate pe principii mafiote, unde omerta funcţionează fără breşă şi aduce beneficii materiale uriaşe celor mai mulţi dintre cei care servesc interesului lor. Dar guvernele? Guvernele ce fac? Priviţi doar la Paris Saint Germain, Manchester City şi Newcastle United, echipe care sînt patronate nu de companii, nu de suporteri ci de state.
PSG este deţinută tot de qatarezi prin intermediul unei fundaţii, Manchester City este purtătorul de steag al unui grup care deţine 13 cluburi de tradiţie de pe tot cuprinsul planetei în proprietatea familiei conducătoare din Abu Dhabi iar Newcastle United este ultimul breloc de la brîul lui Mohammed Bin Salman, conducătorul de facto al Arabiei Saudite.
În toate aceste ţări, emirate, regate, spuneţi-le cum doriţi, democraţia şi drepturile omului sînt la ele acasă. Iar liderii lumii occidentale, de la Macron la Boris Johnson au închis şi încă mai închid ochii la această palmă data lumii civilizate. Nici măcar fotbalul nu mai aparţine oamenilor fiindcă pînă şi fotbalul a fost confiscat de către cei care au confiscat aproape tot ceea ce mişcă pe lumea asta.
Recomandările noastre
