În legătură cu acest ultim aspect, este semnificativă declarația fostului subofițer de miliție, Paise Constantin, care ne-a relatat că, începînd din seara zilei de 22 decembrie 1989 și pînă la execuție, a însoțit tot timpul pe soții Ceaușescu, fiind însărcinat cu asigurarea pazei. Agenda și stiloul pe care le ridicase din buzunarele lui Ceaușescu le-a ținut tot timpul asupra sa. După execuție, a mers la generalul Stănculescu și i-a raportat despre existența obiectelor. Acesta i-a ordonat să se urce în cel de-al doilea elicopter, în care se aflau cadavrele. Ajuns la București, a fost chemat de generalul Stănculescu la M.Ap.N., a predat obiectele și a fost pus să facă raport cu privire la modul cum a acționat.
Desigur, această situație, și faptul că respectivele obiecte au dispărut pur și simplu din acel moment, sînt de natură să alimenteze cele mai diferite speculații, întărite de faptul că traiectoria profesională a celui care intrase primul în posesia lor, subofițerul de miliție Paise Constantin, a cunoscut un curs cu totul neobișnuit (și nemaiîntîlnit!) nu numai la noi, ci probabil în lume. Pe scurt, el va deveni la 27 decembrie 1989, cu gradul de căpitan, cadru activ al armatei române, în Unitatea Militară 02450 București. Dar continuă să fie, fără ca nimeni să se formalizeze, și cadru al Ministerului de Interne, cu gradul de plutonier.
O situație nu numai anormală, neregulamentară, ci de-a dreptul hilară, ce va fi reparată, retroactiv, abia la 22 februarie 1990, cînd, printr-un ordin al șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Dîmbovița, Constantin Paise este trecut în rezervă cu data... 27 decembrie 1989. Or, această «avansare prin transfer», de la un minister la altul, e de natură să alimenteze supozițiile acelora, nu puțini chiar dintre membrii Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989, care cred că poate fi făcută o legătură între obiectele găsite la acele prime controale corporale asupra lui Nicolae Ceaușescu și mult căutatele «conturi secrete».”
Autorii sugerează că Victor Stănculescu a pus mîna pe o agendă prețioasă. Dar și pe stiloul lui Ceaușescu. Pe mine nu mă interesează agenda. Pe mine mă interesează stiloul. Unde o fi stiloul? Vă imaginați cu cît s-ar vinde un asemenea obiect, evident, dacă am fi siguri că e stiloul lui Ceaușescu? Oricum, și eu m-aș grăbi să particip la licitație.
Recomandările noastre
