„Sute de mii de “români din diaspora” ne-au invadat în aceste zile țara, întorcându-se “acasă”. Este una din știrile cel mai des prezente în jurnalele tuturor televiziunilor, pe buzele tuturor romanilor. În primul caz, îi urmează considerații moderat revoltate, făcute de invitații în platou. În al doilea – o avalanșa de înjurături si blesteme, la adresa acestor descreierați, transformați , în ticăloșia lor, în “vehicole ale morții”și  deveniți principalii vinovați ai ceea ce va urma, cât de curând, în România.

Mă întristează însă că, în toată această poveste, pică rău “DIASPORA”. La modul general. Ce greșeală imensă! Caci NU, nu ni se-ntorc în țară valorile ( cu mici excepții, pe care le rog să nu se simtă vizate de editorialul meu!),  nu ni se-ntorc în țară românii cuminți, așezați pe la casele lor, văzându-și cu seriozitate de rostul lor , de carierele lor – uneori impresionante – și trăindu-si viața departe de tară, cu toate consecințele aferente , și bune, și rele. Căci nu e deloc confortabil să traversezi astfel de perioade complicate departe de țara ta, departe cei dragi, de bătrânii părinti, pe care, Doamne Ferește, este posibil chiar să nu-i poți nici măcar duce la groapă. Nu, nu acești români au forțat hotarele țării, ignorand orice rugăminte a autorităților, nesocotind orice lege morală, care spune că, daca există cel mai mic risc de a face cuiva rău, prin fapta ta, abține-te! Ei si-au invadat țara natală, pe care cu nonșalanță au părăsit-o cândva, dar nu pentru a-și construi o viața decenta și o carieră de succes pe alte meleaguri. Cei ce ne-au adus, în dar de Paști, coronavirusul, sunt cei plecați să muncească “la negru”, să fenteze autorități străine, să-i lase pe cei de acasă fără cei mai buni meșteri, și asta fără nicio remușcare. “Banul învârte lumea” spune un proverb. Le-a învârtit mințile multora, trimitându-i în toate cele patru zări, departe de țara lor, și nu doar pentru a munci în mod cinstit. Ci si pentru a cerși, mutilând cu zdrențele lor chipul celor mai frumoase orase ale lumii, pentru a face tumbe prin așternuturile plătitorilor în valută, pentru a șterge la fund bătrânii altora, lăsându-i pe ai noștri să moară singuri, uitați de lume. Sunt concetățenii nostri care au dat buzna “în lumea civilizată”, dar nu pentru a i se alinia, ci pentru a fura, tâlhări, înșela sau chiar ucide, cu sânge rece. Pentru a scuipa, prin toate acestea, imaginea țării lor.  Aceștia sunt “românii care se întorc brusc acasă” ! Ei se află în spatele panicii generale, a oamenilor ce au început să ne moara, a medicilor care-și riscă viața în aceasta luptă crancenă. Ei sunt descreierații care și-au dat, brusc , seama că, la o adică, numai fraierii din țara ta îți pot veni în ajutor. Lor le datorăm răspindirea epidemiei, pentru ei statul român trebuie să consume bani cu carantine, forțe de ordine, monitorizări la domiciliu și, mai apoi, asistența medicală. Dar ei nu sunt DIASPORA! Ei sunt niște descreierați, pe care nu i-am fi vrut niciodată înapoi, căci țara ne-ar fi mai curată fără ei. Iar acum, mai sănătoasă.

Sunt dure cuvintele mele, știu, dar mi le asum. Și mai știu că granițele vor continua  să li se deschidă, că “țara lor natală” va continua să-i primeasca, creștinește, ca pe niște fii rătăcitori. Aș zice, mai bine, rătăciți cu mintea și sufocați de propria incultură, imaturitate , nesimtire si lipsă de milă!

Dar aș vrea ca , din cauza lor, oamenii de bună credință din această țară să nu-și îndrepte  ura către toți românii ce trăiesc dincolo de hotarele țării. Și care, în aceste momente, acolo, departe,   traversează, asemeni nouă, continente de neliniști și disperari personale , combinate cu grija pentru cei dragi, rămași în țară. Să îndreptăm, așadar, gândul nostru bun către ei, mai cu seamă către cei aflați în țările cel mai crunt lovite de această nenorocire planetară. Să le dorim să depășească cu bine această cumpănă și să nu uite niciodată că , în vremuri normale, România, tara lor, îi așteaptă întotdeauna , cu brațe deschise.

P.S. Am o impresionantă arhivă de fotografii, cu astfel de  “români” ce ne fac de râs , pe care i-am întâlnit în mai toate țările europene prin care am călătorit. Am ales pentru acest editorial un instantaneu surprins pe străzile Parisului…”, a scris Marina Almăşan într-un editorial postat pe femeide10.ro.