Potrivit publicației NationalInterest, am putea ușor să ne imaginăm un viitor în care submarinele de atac nuclear (SSN) pot desfășura drone submarine (UUV) pentru a vâna și, eventual, a ucide submarine inamice.

Marina SUA se gîndește ca acest lucru să devină realitate. Ce impact ar avea o astfel de tehnologie? Pe de o parte, UUV-urile ar putea schimba radical Războiul modern Antisubmarin (ASW), făcând platformele existente vulnerabile sau depășite. Pe de altă parte, dezvoltarea UUV-urilor ar putea întări ierarhiile existente. Organizațiile consacrate se adaptează cel mai bine la inovații militare perturbatoare. Viitorul Marinei SUA depinde în mare măsură ca aceste lucruri să devină realitate.

China ar fi experimentat drone „planor”

Într-un anumit sens, dronele lansate de submarine există de ceva vreme. În Al Doilea Război Mondial, navele au folosit urmărirea tiparelor sau acustica pentru a-și găsi țintele. Torpilele ghidate cu fir au fost introduse în anii 1960, permițând submarinului o măsură de control asupra modului în care arma se apropia de țintă. Aceste torpile sunt drone sinucigașe, în sensul rachetelor de croazieră.

Arme care pot fi lansate, apoi direcționate către ținta lor fie prin mecanisme autonome, fie prin interfața cu utilizatorul. Și America și state rivale au urmărit cu atenție potențialul UUV-urilor. UUV-urile pot contribui atât la vânătoare, cât și la războiul antisubmarin. Astfel de drone oferă oportunități mai bune de a urmări și distruge submarinele diesel-electrice, chiar și cele care utilizează tehnologia cu propulsie independentă de aer (AIP). În plus, pot opera mai silențios decât submarinele cu echipaj și rămân scufundate pentru o perioadă mai mare de timp. În loc să vâneze submarine inamice, pot aștepta până când prada vine în dreptul lor.

China ar fi experimentat drone „planor”, ​​capabile să rămână la adâncimi specifice fără a fi nevoie de propulsie. SUA au folosit astfel de drone de ani la rînd și, deși în acest moment le lipsește aplicabilitatea practică în condiții de război, sunt o cale de monitorizare și evaluare a mediului submarin. China lucrează și la integrarea UUV-urilor în rețeaua sa de senzori submarini, creând așa numitul „Marele Zid Subacvatic”.

Cea mai nouă abordare combină dronele cu torpile

Folosind atât sonare pasive, cât și active, UUV-urile ar putea să se desfășoare dintr-un submarin de atac și să exploreze zona, detectând orice amenințări la adresa navei-mamă. Odată depistată o amenințăre, UUV-urile pot fie să lumineze ținta cu sonar activ (permițând submarinului să o distrugă cu torpile), fie să efectueze un atac „sinucigaș” împotriva țintei.

Dar succesul UUV-urilor de luptă depinde, cel puțin într-o oarecare măsură, de dezvoltarea tehnologiilor de comunicații. Cel mai problematic este că o dronă care utilizează sonar activ ar putea aprinde accidental nava mamă, lăsând-o deschisă în fața unui atac.

În lucrarea „Flota Fantomă”, Peter Singer și August Cole descriu acest scenariu în care Marina SUA se îndreaptă spre drone pentru a ucide submarine inamice chinezești, după ce își pierde cea mai mare parte a flotei de submarine de atac.

Disperarea oferă o motivație puternică pentru inovație. Odată cu progresele în comunicații și AI, nu e deloc imposibil să ne imaginăm scenarii în care nava-mamă desfășoară o forță letală de torpile ucigașe, capabile să rămână pe stație zile (sau mai mult) în timp ce așteaptă o victimă.