O istorie adevărată. O ciudată similitudine cu România de acum 80 de ani. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

O istorie adevărată. O ciudată similitudine cu România de acum 80 de ani. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Ai o zi în care devii mai obiectiv, vezi lucrurile, situaţiile în perspectivă. Pentru că nu te mai implici emoţional, nici nu mai suferi, nu te enervezi. Asta se numeşte profesionalism!

Dar să revenim la istoria nostră adevărată. Paul Holtrof întotdeauna spunea despre el însuşi că este „lişnîi celovek” omul de nimic, de prisos, al lui Turgheniev. Aşa că filosofează că soţia lui era mult prea frumosă pentru un om de prisos ca el şi că decât o pâine neagră singur, mai bine o prăjitură împreună cu un prieten! Pentru că cei doi bărbaţi deveniseră prieteni, legaţi atât de faptul că erau antinazişti, refugiaţi din faţa fascismului, dar şi pentru că iubeau aceiaşi femeie. Ciudată situaţie, dar să ştiţi că nu este singura pe care am întâlnit-o în această viaţă.

Reporterul prestigiosului cotidian britanic „Daily Herald”, de pe atunci, Grigori Labalski, era şi agent special al MI6, adică un fel de informator mercenar, care era plătit la informaţie. Urmare informaţiilor „de aur” primite de la Paul Holtrof, care, am văzut din ce sursă le avea, contul în bancă al lui Grigori s-a rotunjit într-o avere deloc neglijabilă. Toate informaţiile se dovedeau precise şi adevărate, chiar dacă, la început, nu erau crezute de politicienii şi militarii aliaţi.

De exemplu, în aprilie 1940 Grigori informează Londra că germanii vor ataca Franţa cât de curând, ocolind linia Maginot, adică atacând ţări neutre, Olanda şi Belgia. Britanicii au râs, dar, când pe 10 mai 1940 tancurile germane au făcut exact ce au spus Paul Holtrof şi Grigori Labalski şi-au înghiţit glumele şi au virat o sumă importantă la bancă. Informaţiile au continuat şi faptul că britanicii nu au pierdut toată armata pe continent se datorează în mare măsură informaţiilor primite din România. Pentru că atât Moruzov cât şi, apoi, Cristescu cam bănuiau cine este reporterul Grigori Labalski, dar nu au făcut nimic contra lui, ba din contră l-au protejat.

Ne puteți urmări și pe Google News

De exemplu, proaspăt numit în fruntea SSI, Eugen Cristescu, omul lui Antonescu, a spus unor prieteni, la Capşa, în faţa spectacolului în care chelnerul Paul Holtrof servea cu multă delicateţe şi dragoste la o masă unde erau soţia lui Colette şi prietenul lui Grigori, ei bine şeful serviciilor secrete româneşti a spus: „ia uită ce bucăţică bună are spionul ăsta!” Deci ştia foarte bine cine este Grigori Labalski, reţineţi acest lucru, pentru că este important ca să înţelegeţi ce s-a întâmplat mai departe.

Totuşi situaţia se degrada şi în România. Nazismul îi ajungea din urmă pe refugiaţii austrieci. Mai mult, după Anschluss, după anexarea Austriei, erau consideraţi cetăţeni ai Germaniei Mari. Iar, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, Paul Holtrof, fiind evreu, se simţea ameninţat. Naziştii veneau după el. Se şi vedea jupuit de viu sau deportat în lagăr, ceea ce era cam acelaşi lucu. Şi el pusese o mică avere deoparte, în bijuterii şi dolari. Faptul că ştia patru limbi: germana, rusa, franceza, engleza şi învăţase foarte bine şi româneşte îl ajuta să se descurce perfect cu orice client la Capşa. Fusese avansat şef de sală şi „pour-boire-urile” erau foarte consistente.  Cei trei complici în dragoste s-au sfătuit pe data de 24 septembrie 1940 să părăsescă România, care se nazifica, iar legiunea devenea din ce în ce mai activă. Da, dar dacă plecau din România se rupea lanţul informaţiilor şi banii pe care îi primeau. Au hotărât să aştepte până în ultimul moment, dar să-şi ia toate măsurile ca să poată părăsi România în câteva ore.