Azi, 22 iunie, este o zi cu o semnificație aparte pentru noi, jurnaliștii care ne-am adunat în jurul lui Ion Cristoiu și am oferit cititorilor cel mai tare ziar tipărit din România. Se întâmpla cu 31 de ani în urmă. Pe 22 iunie 1992. Azi, însă, nu sărbătorim nimic. N-avem de ce.

Nu vom mai avea întâlnirea noastră anuală, intrată în obișnuință, din 2010 încoace. M-au sunat foști colegi să mă întrebe dacă sărbătorim ziarul Evenimentul zilei și dacă îl vor reîntâlni pe maestrul nostru Ion Cristoiu. N-am oferit detalii, motivare, doar am spus NU. Nici măcar cu Dan Andronic, directorul și patronul trustului Evenimentul zilei și Capital, nu m-am consultat asupra acestui eveniment. Știu că și el are sufletul greu ca și mine că ziarul Evenimentul zilei nu mai există pe hârtie tipărită, dovada oricând palpabilă a istoriei cotidiene a românilor de când a apărut în această țară presa scrisă.

Ziarul Evenimentul zilei, alintat de publicul cititor „Bulina roșie”, nu mai există din decembrie 2019. Majoritatea cititorilor au ales tehnologia – telefon, tabletă, computer – pentru a citi știri și articole, găsind obositoare sau perimată lecturarea unui ziar. Difuzorii de presă s-au împuținat, la fel chioșcurile de vânzare. Situația financiară precară și-a arătat rapid colții, așa că ne-am aliniat cerințelor pieței. Și atunci ce să sărbătorim? Ziarul care a creat o școală de presă și un fenomen mediatic nu mai există. Cum nu mai există mulți dintre ziariștii profesioniști care știau să ducă bătălii adevărate pentru publicul lor. Romantismul și entuziasmul de pe vremuri au dispărut ca într-un divorț. O despărțire între ziariști și cititori care, printr-un acord tacit, au convenit să se întâlnească într-o casă nouă, tehnologică. Iar noi, echipa evz.ro, venim zilnic la întâlnirea din online pentru a vă aduce știrile zilei.

Scuzați amărăciunea despre o dragoste a cărei vâlvătaie a fost încet-încet domolită. Mi-a fost provocată de un text scris de regretatul coleg George Stanca, ziaristul care a iubit deopotrivă presa și echipa Rapid. Va fi o dezvăluire anapoda despre ziarul Evenimentul zilei și Rapid.

Intenționam să scriu azi despre George pentru că duminică, 25 iunie, se va sărbători Centenarul Rapidului 1923-2023, în foaierul Stadionului Rapid, unde soția ziaristului și scriitorului George Stanca va lansa cartea „Il Giuleștino Rapidistul”. Este o colecție de texte semnate de George despre una dintre cele mai iubite echipe de fotbal din București. Club al ceferiștilor, fotbaliști și antrenori celebri, o galerie de suporteri care a devenit legendă – lor le-a dedicat George Stanca iubirea lui pasională.

În paginile Evenimentului zilei, încă de la lansare, a apărut pentru prima dată rubrica lui Stanca, intitulată „Il Giuleștino”. Ion Cristoiu, ca de obicei, știa să strângă publicul în jurul gazetei create de el, iar rapidiștii lui George Stanca doreau să-și simtă clocotind sângele atunci când citeau cronicile despre echipa de sub Podul Grand. Stăteau la cafea sau la o bere comentând cele scrise de George Stanca în articolul din „Bulina roșie”.

„Nu plâng eu chiar așa, ca un idiot...”

După ani și ani, Rapidul a ajuns la o răscruce. A părăsit prima divizie a campionatului. George Stanca a suferit atunci ca și mine și alți colegi de-ai mei la dispariția ziarului tipărit. Dar n-a încetat să scrie, să-și susțină mai departe echipa.

„Nu plâng eu chiar așa, ca un idiot, nici ca un fanatic obtuz care nu mai are altă cultură decât cea a Rapidului. Dar plâng. Că o am și pe asta! E în sânge. De la tataie, tata, de la Giuleștii Sârbi ai copilăriei. Moare ceva în mine, se răzvrătesc toți: tataie, tata, Giuleștiul, liceul Doamna Stanca, colegii de copilărie. Și nu vreau!!! Refuz! Urlu isteric, nu pot suporta ideea. Nu, nu pot aștepta încă cinci-șase ani să văd că revenim în prima ligă. Poate nici nu mai apuc... E o tragedie?”, scria, trist, George Stanca în anul 2016. Și așa a fost, n-a mai apucat ca să vadă renăscut Rapidul sub noul patron Dan Șucu și antrenorul Adrian Mutu. Sau să plângă din tribuna noului stadion Giulești. A lăsat lacrimile moștenire.

Jurnaliștii nu vor avea șansa reînvierii ca Rapidul. Ziarele tipărite au murit fiindcă costau 3 lei, fiindcă umblai prea mult în căutarea unui chioșc cu presă, fiindcă era mai comod să scoți telefonul din buzunar... „Ce s-o mai frecăm!”, zicea Stanca în textul său.

Iar la final, ca un fel de crez despre o zi pe care gazetarii care au lucrat la ziarul Evenimentul zilei nu mai au de ce să o sărbătorească, mă întorc tot la prietenul și colegul George Stanca: „Suntem rași. Dispărem. Pierdem identitatea. Rădăcina. Suporterii, azi bolnavi de Rapid, se mântuie. Găsesc ei dușmanii, antidotul, se vindecă. Rămânem singuri”.

Dragi cititori de evz.ro, să fim sănătoși, să ne întâlnim zilnic în acest spațiu virtual și să sperăm ca niciodată, nimeni nu va „stinge” Google și Internetul! Acolo se află acum bagajul nostru istoric și cultural.