Judecătorii Curții de Apel București au pe masă cadavrul unui dosar prescris. Magistrații judecă o speță la care procurori au „lucrat” mai bine de 10 ani încercând să demonstreze că s-au săvârșit fapte penale grave ca spălare de bani, bacrută fraudulosă, grup infracțional organizat și alte infracțiuni de natură economică

Procurorul George Nica ar trebui să dea înapoi cei 100.000 de lei, cheltuieli de judecată pe care statul adică Ministerul Public i-a cheltuit în această perioadă cât a durat ancheta. Concret este vorba de fostul sediu cunoscut bucureștenilor drept Prisma din Corbeanca.

În anii 1990 Re voluția făcea ca multe firme să apară pe firmamentul nou înfințatului Registru al Comerțului. Printre primele construcții gen „mall dâmbovițean” avea să devină cunoscută și clădirea ridicată în apropiere de București, la Corbeanca, numită Prisma și primul salon auto. Acolo tarabele erau închise în pătrățele cu geamuri de unde noi vânzători își ofereau marfa adusă din Turcia, Bulgaria sau de la Chișinău. Prisma a devenit în scurt timp celebră, iar imbulzeala noului ”mall dâmbovițean” avea să aducă profituri uriașe dar și scandaluri ce aveau să țină prima pagină a ziarelor în propaspăta democrație. Costrucția Prisma a fost fondată pe terenurile cumpărate de la țăranii de lângă București de mai mulți investitori deveniți ul terior acțio nari ai firmelor. Printre cei mai importanți îi vom numi pe Cristian Țânțăreanu și Jose Enrique De Alvare, împreună cu soția sa Georgiana Alina Toma. După mai bine de 10 ani de la deschiderea Prisma acționarii decid să se extindă, să construiasă mai multe clădiri. Pentru realizarea acestui deziderat acționarii decid să facă un împrumut la BRD GSG SA de 8.000.000 de dolari. Împrumutul le este acordat pentru ridicare „complexului Prisma 2, un tunel ce subraversează DN1, cu drumuri de acces”, scrie în rechizitoriu. Pentru acordarea banilor se pune o ipotecă de rang 1 pe clădirea Prisma 1. Totul e frumos și cu viitor. Doar că între acționari încep scandalurile și frecușurile. Fiecare „trage spuza pe turta lui”, iar noul mall nu se mai realizează așa cum era prevăzut. Mai mult, acționarii se schimbă, firmele se transformă și așa mai departe. Cert e că BRD se trezește că nu mai primește banii dați cu împrumut.

Astfel, reprezentanții BRD sesizează Tribunalul București, în 25.06.2003, cu privire la mai multe fapte susținând că a fost păcălită când a dat cei 8 milioane de dolari pentru a se ridica Prisma 2, contestând reorganizarea judiciară.

Calvarul de la Parchet. Un caz atipic

Firma devenise între timp Prismatown, iar salonul auto, Salonul Auto Victoria SA. Dosarele trenează în instanță mai mulți ani. BRD decide, în 22.11.2016, să sesizeze Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu privire la săvârșirea mai multor infracțiuni de natură economică pentru cele două firme care făcuseră împrumutul. Astfel, începe calvarul. Sute de persoane sunt chemate pentru audieri. Sute de citații sunt trimise, ziariștii au subiecte fierbinți aproape în fiecare zi. Dar dosarul trenează, trenează. Procurorii Tribunalului Bucrești deschid un dosar penal pe numele lui Jose Enrique De Alvare și a soției acestuia, Georgiana Alina Toma. Anchetatorii decid să-i cerceteze sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de spălare de bani, fals în declarații, abuz în serviciu, gestiune frauduloasă. Șase luni mai târziu, în 20.07.2007, cauza este preluată de Parchetul General, respectiv de DIICOT. Procurorii constată că pentru ca aceste infracțiuni să fie constituite au nevoie de un grup organizat, adică de trei persoane, cum spune Codul Penal. Astfel, procurorii „o scot din pălărie” și o fac infractoare și pe secretara firmei, Violeta Gabriela Dinică. Chemată la audieri femeia explică procurorilor că, fiind o simplă angajată, nu a participat la infracțiuni ci doar a făcut ceea ce șefii i-au spus să facă, ca orice angajat. Concret, să se ducă la bancă să ia banii și să-i pună în conturile indicate. Lucru consemnat și de anchetatori în rechizitoriu.

Faptele penale închise de prescripție, iar părțile vătămate nu mai există

După un lung șir de peripeții și un lung șir de ani, în 2016, la zece ani de la deschiderea dosarului de procurori, cauza ajunge în instanță. În toți acești ani, firmele sunt vândute. Prisma se închide. Locația este vândută, iar banca –BRD- își recuperează banii de la noii acționari, astfel că litigiul se putea stinge, însă procurorii ar fi rămas, probabil cu un dosar nesoluționat. Astfel că, procurorul George Nica decide după zece ani de anchetă să trimită în instanță cauza cu cei trei așa-ziși infractori. Printr- un rechizitoriu de 200 de pagini, instanța Curții de Apel București este sesizată oficial cu privire la faptele ce privesc Prisma. Doar că, așa cum am explicat, faptele sunt prescrise, notează chiar procurorul în rechizitoriul prin care sesizează instanța. Mai mult, banca și-a recuperat banii, deci nu mai există parte vătămată și nici parte civilă. Deci, concret din dosar nu a mai rămas nimic de judecat și asta după ce procurorii au ținut un dosar mai bine de 10 ani în anchetă. A rămas însă o familie despărțită întrucât Jose Enrique De Alvare și-a luat cei doi copii și a plecat în America. Soția sa, Georgiana Alina Toma și secretara, Violeta Gabriela Dinică sunt singurele care au mai rămas să bată drumurile instanțelor pentru a afla ceea ce știau deja, că acest dosar este un cadavru prescris pe masa judecătorilor care cheltuie în continuare bani pe citații, pe salariul magistraților și pe sălile somtuase pentru a judeca o cauză deja pierdută. Cei mai câștigați au fost avocații. Una dintre părți ne-a declarat că zeci de mii de euro au intrat în buzunarul avocatului Gheorghiță Mateuț, unul dintre apărătorii din acestă cauză, care știa că faptele sunt prescrise, dar a încasat liniștit banii.

Cristian Țânțăreanu: „Dau jumătate din 3 milioane de dolari celui care poate să îmi recupereze banii”

Cristian Tânțăreanu a dezvăluit în exclusivitate pentru Evz că nu mai are nici o speranță pentru a-și recupera banii dar crede cu tărie că în Justiție mai bine dai șpagă decât să ajungi pe holurile instanțelor căutându-ți dreptatea. Contactat telefonic, omul de afaceri ,care a ridicat în anii 90 imperiul din Corbeanca, a declarat că nu mai are nici o șansă să-și recupereze cei 10 milioane de dolari pe care i-a perdut într-o investiție pentru care procurorii au pierdut 10 ani de zile pentru a investiga afacerea. „Acum nu mă mai ridic nici de pe scaun pentru banii ăștia. Paguba mea inițială a fost de 3 milioane de dolari la care s-au adăugat încă 7 milioane de dolari, în toți acești ani. Bani pe care puteam să-i câștig. Știu că dosarul și faptele sunt prescrise. Nu cred că mai am sorți de izbandă. Poate ar exista o soluție să câștig acești bani dar cred că ar fi prea complicat. Asociații mei au preluat cauza dar nu cred că vor rezolva ceva. Dau oricuri jumătate din cei 3 milioane de dolari dacă cineva poate să-i recupereze. Am aflat și eu, după atâția ani, că în Justiție e mai bine să dai șpagă decât să te judeci. Dar acum sunt în Italia, la Civita Vechia, unde e soare. Stau la soare și nu mă mai gândesc la infractorul de Jose Enrique De Alvare. Era un tip jovial, îți creea multă încredere dar s-a dovedit a fi un escroc. Pe Jose Enrique De Alvare îl căuta chiar Fidel Casto să-l împuște, nu știu ce făcuse pe acolo, dar era urmărit. Am aflat mai târziu că era dat în urmărire și în America, Africa, iar în Spania avea multe belele”, a concluzionat omul de afceri Crisitian Țânțăreanu.

FOTO: Cristian Țânțăreanu