Reporterii „Evenimentul zilei” au asistat la un eveniment unic în viața unei călugărițe: tunderea la monahism. Este momentul în care femeia lasă viața de zi cu zi și urmează calea monahală, în cadrul unui ritual aparte.

În drum spre frumoasa Bucovină, parcă Dumnezeu îți îndrumă pașii spre sfintele locuri ale Mânăstirii Sucevița, lăcaș de cult ridicat de Gheorhe Movilă, fost mitropolit al Moldovei și fratele domnitorilor Ieremia și Simion Movilă, în urmă cu peste patru secole. Acolo, într-una dintre cetățile de veacuri ale credinței creștinortodoxe, am avut prilejul să asistăm la o Nuntă Dumnezeiască: tunderea la monahism a unei călugărițe care a devenit Mireasă a lui Hristos. O procesiune înălțătoare, la care reporterii „Evenimentului zilei” au fost „martori întru Dumnezeire”.

Era sărbătoarea „Schimbarea la față” atunci când am ajuns la Mânăstirea Sucevița. Pe drum, pe DN 17A, șoseaua care leagă Câmpulung Moldovenesc de Rădăuți, un aer „îmbălsămat” cu mir te întâmpina în apropierea lăcașului de cult. Trecusem, pe drumul spre Putna lui Ștefan cel Mare, pe lângă Moldovița, o altă frumusețe arhitecturală.

Am ajuns la sfântul lăcaș în ceas de seară. O cetate, parcă, te întâmpină la marginea drumului. Zidurile înalte și poarta mare, din lemn masiv, ascundeau, însă, altceva… Cu sfioșenia unui păcătos care calcă pe un pământ sfânt, am pășit peste pragul porții de la intrarea în mânăstire.

Patimi pe scara virtuților

Biserica, aidoma celor văzute și în alte locuri din spațiul plin de credință al acestei părți a Moldovei, avea picturi exterioare de o rară frumusețe care se încăpățânau să stea pe ziduri de peste 400 de ani.

În penumbră, se întrezăreau personajele pictate de Ioan Zugravul și fratele lui, Sofronie, care descriau, într-o fantastică împletire de culori, povestiri biblice din Vechiul și Noul Testament. Privind aceste picturi, este aproape imposibil să nu observi „Scara virtuților”, impresionantă prin intensitatea emoțională cu care sunt redate stările sufletești.

„Sora noastră, monahia Crisofora...”

Pășind în interiorul sfântului lăcaș, am întâlnit măicuțe și enoriași, deopotrivă, care țineau în mână lumânări aprinse, ca la Paști. „Ce se întâmplă?”, am întrebat-o pe una dintre măicuțe. „E slujba de tundere la monahism a unei măicuțe…”, ne-a răspuns.

Curioși, am intrat din pronaos, holul de la intrarea în biserică, în naos. De jur împrejur ne priveau sfinții, dar și ochii de pe chipurile familiei Movilă, zugrăvite la loc de cinste, ca și ctitori ai bisericii. În față, spre catapeteasmă, un cor de măicuțe cânta. „Doamne miluiește/Doamne miluiește!”…Împinși de curiozitatea firească, dar și absorbiți de temeiul unui ritual unic, am răbdat, timp de câteva ore, fermecați de evenimentul din interior. „Sora noastră, monahia Cristofora…”, cuvânta duhovnicul care a ținut slujba. Am aflat, ulterior, că era însăși părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mânăstirii Putna. „El răspunde de toate mânăstirile din această zonă”, ne-a șoptit o maică.

Monahia Cristofora este o femeie de circa 80 de ani, după cum ne-au povestit măicuțele Mânăstirii Sucevița. Bolnavă fiind, a fost acceptată să intre în rândul „mireselor lui Hristos”. A fost, spuneau călugărițele, una dintre tinerele care voia să se călugărească de mică, dar a fost nevoită să părăsească o mânăstire desființată de comuniști, în urma decretului din anul 1959.

80 de ani are sora Cristofora, măicuța la a cărei nuntă dumnezeiască am asistat, la Mânăstirea Sucevița

 

Reguli și canoane la intrarea în monahism: „Să aibă rugăciunea lui Iisus în inimă”

Primirea în viața monahalã urmează niște pași care se regăsesc într-un regulament al Bisericii Ortodoxe Române. De exemplu, noua mireasă a lui Hristos, sora Cristofora, trebuia, în mod firesc, să stea șapte zile în biserică, în locul în care s-a așezat după ceremonie. „Fiind bolnavă, nu putem să o lăsăm așa. Există reguli care îi scutesc pe cei bolnavi”, ne-a explicat una dintre călugărițe. În mod normal, însă, fie că este femeie, fie că este bărbat, cel sau cea care intră în rândul călugărilor trebuie să respecte canoanele.

Primul stadiu al celei sau celui care vrea să devină călugăr este primirea în mânăstire, până la admiterea noului venit în rândul fraților -adică trei luni.

Al doilea stadiu este de la admiterea în rândul fraților până la îmbrăcarea în haina monahală (dulamă).

Al treilea stadiu este la îmbrăcarea hainei monahale (rasofor) si până la tunderea în monahism. La trecerea în rândul rasoforilor se va oficia slujba din Molitfelnic, potrivit rânduielilor. Candidata/candidatul este tuns ca rasofor, i se schimbã numele, i se dă rasă, culion, camilafcă, centură și metanie. În acest caz, de exemplu, timp de șase luni, Rasofora trebuie să păzească pravila Bisericii și cele șapte Laude, viața de obște, smerenia, tăcerea, portul modest și cuviincios și, mai ales, să aibă tot timpul rugăciunea lui Iisus în gură, în minte și în inimă.

Tunderea în monahism

Dacã în timpul ispitirii canonice, candidata dă dovadă de suficientă pregătire și chemare pentru monahism și dacă a împlinit vârsta de 21 de ani, Chiriarhul poate aproba tunderea în monahism.

Regulamentul arată că, dacă sora ar fi în primejdie de moarte si cere călugăria ca cea mai de pe urmã dorință pentru mântuirea sufletului, atunci poate fi sã fie tunsă în monahism.

Tunderea în monahism se face numai în mânăstire sau schit. Conform regulamentului, gradele monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon, ieromonah, singhel, protosinghel si arhimandrit. La maici se disting: starețe fără cruce și starețe cu cruce (stavrofore).

Printre cele mai frumoase din România

Aflată într-o poiană de la baza unui deal, acoperit cu pădure și cu pășuni, la doar cinci kilometri de Schitul Marginea. Mânăstirea este una dintre cele mai frumoase din România, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO. Situat în județul Suceava, ansamblul monahal a fost construit în 1584 și poartă Hramul „Învierea Domnului”. În fiecare an, pe data de 6 august, aici are loc sărbătorirea ei.

Sucevița a fost ridicată pe locul unui schit din lemn atestat în secolul XV și care apare menționat în documentele din secolul XVI. Ctitorul ei este Gheorghe Movilă, al cărui mormânt se află în incinta lăcașului de cult. Biserica a fost terminată în anul 1581. Gheorghe Movilă a fost episcop de Rădăuți în timpul domniei lui Petru Șchiopul, între anii 1582-1591.

Celebritatea Mânăstirii Sucevița se datorează picturii exterioare, de mare valoare artistică, fiind o povestire biblică din Vechiul și Noul Testament. Opera de artă este realizată de pictorii moldoveni Ioan Zugraul și fratele lui, Sofronie și se păstrează în forma ei originală. Elementul de observat este „Scara virtuților”, impresionantă prin intensitatea emoțională cu care sunt redate stările sufletești.

Moldovița, o cetate a credinței ortodoxe

În drum spre Mânăstirea Sucevița, ne-am abătut la o altă ctitorie de excepție: Mânăstirea Moldovița. Acolo, i-am întâlnit pe componenții echipei de juniori ai României. Erau alături de ceilalți fotbaliști Schwaben (Germania), Mayenne (Franţa), Cernăuţi (Ucraina) şi Suceava (România). De la baieții noștrii, în marea lor majoritate din Suceava, am aflat ca echipei nationale li s-au alăturat câte un fotbalist de la Dinamo București și Academia „Gheorghe Hagi”. I-am intalnit pe fotbalistii din cele patru țări la Mânăstirea Moldovița, joi, cu o zi înainte de începerea turneului de la Pojorâta, județul Suceava.

Le-am urat baftă juniorilor noștri care au fost amabili să facem o fotografie, chiar în fața Mânăstirii. Componenții celor patru echipe de fotbal au ascultat, cu răbdare, descrierea Mânăstirii făcută de Maica Stareță. Cei mai evlavioși au fost adolescenții din Cernăuți care au intrat în biserică, s-au rugat și au sărutat icoanele. Mânăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări călugăreşti, cu un important istoric, Situat în comuna Vatra Moldoviţei, lăcașul de cult are în centru biserica pictată pe exterior, înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.