Cine-și mai amintește astăzi de personajul care-și semna articolele publicate în jurnalele din Pesta sfârșitului de secol XIX cu pseudonimul Varro?

Probabil nu prea mulți, dar acest amănunt nu-i împiedică pe români în întreprinderea lor de a suprapune ziua culturii naționale, pe care au sărbătorit-o ieri, cu ziua în care a prins ființă un mare patriot și, de ce să n-o scriem, și un extraordinar poet: Mihai Eminescu.

Da, „Varro” a fost și va rămâne Mihai Eminescu. Mai precis pseudonimul pe care tânărul, pe atunci student aspirant la Viena, l-a utilizat în josul articolelor tipărite la Pesta (Ungaria), în foaia Federațiunea.

Ce nu știai despre Eminescu

Încălzit de succesul acestor mici îndrăzneli, Eminescu avea să trimită în același an, 1870, pentru prima oară, poezii la Convorbiri literare, la Iași, prilej pentru Iacob Negruzzi să-i atragă atenția lui Titu Maiorescu asupra poetului pribeag. În 15 aprilie i se publică Venere și Madonă, pentru ca în vară, la 15 august, pe prima pagină a Convorbirilor să-i apară poemul Epigonii.

Ați înțeles, probabil, că astăzi spațiul acesta îi va fi închinat lui Eminescu, mai precis unor informații dacă nu uitate, cel puțin nemeritat diluate de timp. Firesc, dacă ne gândim că au trecut deja 170 de ani de la nașterea acestui prețios șlefuitor de cuvinte românești.

La Viena, în vizită la Alexandru Ioan Cuza

Știați că Mihai Eminescu împreună cu un grup de studenți l-a vizitat, în ianuarie 1870, chiar de Anul Nou, pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza la locuința sa din Viena? Ca să vezi pe unde (mai) viețuia și țanțoșul ofițer!

Dar că în vara aceluiași an a participat activ la organizarea aniversării a patru sute de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna fără ca această festivitate să mai aibă loc din cauza războiului franco-prusac ce tocmai izbucnise? (E adevărat că serbarea s-a consumat un an mai târziu, adunând la Putna 3.000 de oameni din toate provinciile românești)

Cunoașteți povestea primei fotografii a lui Mihai Eminescu, a acelei poze frumoase imprimate pe hârtia de 100 de lei? Păi vedeți? Ea a fost executată la Praga, în septembrie 1869, în atelierul meșterului J. Tomás. În aceeași toamnă pleacă la Viena, unde, lipsindu-i atestatele de studii, se înscrie doar ca auditor extraordinar la cursurile de filosofie. Mai audiază cursuri de drept, limbi romanice, istorie antică, medicină. Tot aici se împrietenește cu Ioan Slavici.

Un răsfățat al banilor din fondul Junimii

În 1874, Titu Maiorescu îi scria tânărului Eminescu la Berlin presându-l să-și susțină doctoratul în filosofie. Îi trimitea bani din fondurile Junimii și-i pregătise, în eventualitatea în care s-ar fi încununat cu titlul de doctor, un post de profesor universitar în țară.

N-a fost să fie! Ezitând între Berlin, Jena, Königsberg și Cracovia - în ultimele două orașe a ajuns în căutarea unor documente rare privind istoria românilor (se spune că fusese însărcinat cu această misiune chiar de Regele Carol I) - poetul aterizează în același an la Iași. Fără doctoratul în filosofie, aspect care nu l-a împiedicat însă să predea limba germană la Institutul Academic.

Super-spion

În septembrie 1875, Eminescu, revizor școlar la acea dată, călătorește la Cernăuți, la festivitățile legate de inaugurarea Universității (prilejuite de sărbătorirea a 100 de ani de la încorporarea Bucovinei în Austria). Scopul lui Eminescu? Strict-secret! El a avut rolul de a răspândi o broșură clandestină intitulată Răpirea Bucovinei după documente autentice, redactată de Mihail Kogălniceanu și Ioan Slavici.

Asta în timp ce în principate, la scurt timp, D. Petrino se pregătea să-l acuze public de sustragere a unor cărți din Biblioteca Universității din Iași. Acuzație falsă, bineînțeles...

Atât pentru astăzi. Voi reveni, poate, tot aici, cu alte și alte informații mai puțin știute despre marii noștri înaintași în ale condeiului.