Se vorbește tot mai des de un Nou Război Rece între Statele Unite și China. Situația e, însă, diferită. Sunt prea puține asemănări între China și fosta Uniune Sovietică, așa că noua luptă pentru supremație mondială se va purta după alte reguli.
„Concurența cu Uniunea Sovietică și aliații acesteia a fost fundamental politică și militară. O cursă a înarmărilor,care avea în centru armele nucleare, a izbucnit între cele două alianțe militare opuse, NATO și Tratatul de la Varșovia. Moscova a promovat agresiv răspândirea comunismului, promovând și susținând oportunist războaiele revoluționare și de gherilă din întreaga lume”, scrie fostul avocat internațional Roman Marks.
De fapt, tocmai această ciocnire preponderent militară și politică a făcut ca liderii de la Kremlin să piardă războiul. „Blocul sovietic nu a putut concura cu succes cu democrațiile occidentale, care promovau piața liberă. Abordarea rigidă și planificată central a economiei practicată de comunismul de tip sovietic nu a făcut față economiilor dinamice ale Occidentului.
Blocul sovietic a funcționat într-o lume închisă din punct de vedere economic, generând mult mai puțină prosperitate decât economiile bazate pe regulile pieței. În cele din urmă, sistemul sovietic s-a prăbușit sub propria greutate, sugrumat atât de dirijismul planificat central, cât și de refuzul Occidentului de a permite blocului comunist accesul la tehnologii avansate”.
Încercarea de a ține pasul din punct de vedere militar s-a dovedit o povară mult prea grea pentru lagărul comunist. „În final, sovieticii nu au avut capacitatea economică de a menține concurența militară cu Statele Unite și aliații din NATO. Cursa armelor a falimentat Uniunea Sovietică și sistemul economic comunistl”, adaugă Roman Marks.
„Virus politic”. China începe Războiul Rece cu Statele Unite
Războiul Rece dintre SUA și China poate exploda oricând pe mare
Dacă URSS a fost un eșec din punct de vedere economic, China de astăzi se descurcă strălucit. „Situația actuală cu China nu are nicio asemănare cu nimic din toate acestea. China este cea mai mare economie din lume, bazată pe piață. Spre deosebire de fosta Uniune Sovietică, China nu încearcă să-și impună sau să-și răspândească stilul de guvernare comunistă în alte țări (altele decât Taiwanul), nici prin mijloace militare, nici prin persuasiune politică.
Arsenalul nuclear din China este insignifiant, dacă îl comparîm cu SUA sau Rusia, e suficient doar pentru a asigura riposta după prima lovitură nucleară ”. Dacă Beijingul nu reprezintă o amenințare din punct de vedere politic și militar, cnd vine vorba de economie, lucrurile se schimbă. „China este acum cel mai mare exportator din lume și al doilea mare importator după Statele Unite.
Beijingul a manipulat cinic regulile pieței libere pentru a-și atinge obiectivele de lungă durată privind dominaia economică globală sub un model politic comunist-autoritar, mai mult o reminiscență a fascismului în stil german decât a doctrinei socialist- marxiste sau a planificării și controlului central în stil sovietic. La fel ca Germania nazistă, China susține o formă de ultra-naționalism (centrat pe Han), marcat de suprimarea disidenței și înregimentarea societății și a economiei de piață”.
Date fiind acreste diferențe, scrie Roman Marks, strateia prin care Donald Trump vrea să combată Chinaeste „centrată mai mult pe imperativele economice decât cele militare”. „Prima provocare de securitate națională pe care o prezintă China în conformitate cu noua politică nu este existențială sau militară, ci mai degrabă legată de „politicile și practicile protecționiste ale statului chinez, care dăunează companiilor și lucrătorilor din Statele Unite, denaturează piețele globale, încalcă normele internaționale și poluează mediul .“
Furtul de proprietate intelectuală, hackingul cibernetic, practicile comerciale discriminatorii, corupția în afaceri, destabilizarea financiară, împrumuturile opace către guvernele străine, toate aceste practici care stau la baza prosperității Chinei trebuie să primească un răspuns sistemic din Statele Unite.
.Strategia lui Trump nu are ca scop răsturnarea regimului comunist al Chinei. Ca urmare, aspectele militare vor fi relativ limitate, de pildă- creșterea cooperării militare cu aliații, libertatea navigației în Marea Chinei de Sud și dezvoltarea continuă a rachetelor de precizie, droneloe, capacităților informatice și spațiale. Investiția financiară necesară pentru susținerea acestui tip de angajament militar ar trebui să fie considerabil mai mică decât cea din timpul Războiului Rece. Concurența strategică cu China este fundamental pașnică, concentrată pe tărâmul guvernării economice și globale.
În acest domeniu, însă, China va fi lovită în plin. Tpate concesiile americane care au permis „miracolul chinezesc” vor înceta. Accesul Chinei la tehnologii avansate din SUA, inclusiv telecomunicații, va fi restricionat.Furtul de proprietate intelectuală va fi pedepsit prin acțiuni hotărâte. Vor exista restricții față de investițiile chineze în infrastructura și lanțurile de aprovizionare strategice ale SUA. Statele Unite vor combate vânzarea de produse contrafăcute și vor restrângerea accesul studenților care au legături cu armata chineză.
„În anii următori, cheia stabilității globale va fi urmărirea unei diplomații economice și a unei politici comerciale eficiente, care va convinge China să practice guvernarea corectă și onestă pe piața globală, în conformitate cu Acordul general privind tarifele și comerțul, obligațiile bilaterale și normele internaționale.
Structura de securitate națională a Statelor Unite va trebui să se adapteze în ansamblu. Rolul militarilor în desfășurarea afacerilor externe va fi probabil mai mic, comparativ cu Războiul Rece. Printre viitorii consilieri de securitate națională de la Casa Albă se vor afla probabil mai puțini generali și mai mulți economiști și experți în comerț internațional”, scrie Roman Marks în articolul său publicat de nationalinterest.org.