Dan Andronic, jurnalist. sursa: Arhiva EVZCe alegem? Este întrebarea pe care o primesc din ce în ce mai des în ultima vreme. Iar răspunsul pe care îl dau este de regulă că fiecare trebuie să aleagă ceea ce crede că este mai bine pentru el, pentru familia și viitorul lui. Poate că pare un răspuns vag, dar este cel mai bun pe care îl pot da. Mai ales că experiența m-a învățat că alegerea nu-i simplă. Este decizia fiecăruia cum alege să vadă viitorul.
Am participat la prima campanie electorală în 1992, în calitate de jurnalist. Eram fascinat de lupta între Emil Constantinescu și Ion Iliescu și credeam că alegerea este ușoară, rezultatul nu putea fi toxic. Pentru că primul reprezenta Binele, iar cel de-al doilea Răul, în mintea mea. Apoi, în 1996, alegerea s-a repetat, deja aveam mai multă experiență, iar poziția de redactor-șef adjunct la cel mai mare ziar din țară, “Evenimentul Zilei” îmi dădea posibilități de acțiune mult mai mari. Din nou aveam de ales între Bine și Rău și alegerea era ușoară. Eram un om fericit într-o Românie în schimbare.
Odată cu victoria lui Emil Constantinescu am suferit și prima decepție. Aproape ca în dragoste. Am descoperit preacurvie, minciună, lăcomie, aroganță. Am primit primul “vaccin” la început de drum în viață. Din acel moment am învățat că alegerile în viață trebuie să fie mult mai profunde și că nu tot ceea ce este ambalat într-un mod frumos și apetisant are un gust bun. Momentul anului 2000 cu alegerea ce trebuia făcută între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor a însemnat descoperirea ideii de Alegerea Răului Mai Mic. O etică aristotelică care ne-a devenit reper în viața politică. Am aplicat-o în 2004, când Adrian Năstase a fost învins de Traian Băsescu, apoi în 2009, când Traian Băsescu l-a învins pe Mircea Geoană, în 2014 și 2019 cu Klaus Iohannis fiind preferat lui Victor Ponta și Viorica Dăncilă.
Puteam alege altceva? În mod evident. Nu o să intru în măruntaiele politice, ci doar o să spun că Răul cel Mic s-a dovedit în majoritatea cazurilor a fi un Rău Mare, capabil să distrugă și să disprețuiască societatea care l-a ales. Nerespectând promisiunea pe care o făcuse, aceea de a fi un președinte al tuturor românilor, Alesul a preferat să adâncească faliile în societate. Mulți cred că nu se putea acționa altfel, dar astfel s-au acumulat nemulțumiri din ce în ce mai mari. Pentru că preacurvia, minciuna, lăcomia și aroganța nu pot rămâne veșnic ascunse judecății oamenilor.
Ce alegem? Aș spune că trebuie să renunțăm la ideea de a alege Răul Cel Mic și să alegem Binele. Așa cum îl vede fiecare, nu cum li se spune să-l vadă. Numai că această ideea este valabilă atunci când înțelegem că suntem buni sau răi în funcție de acțiunile noastre. Că nu putem schimba lucrurile în jurul nostru decât dacă alegem de fiecare dată să ne bazăm pe datoria morală, pe voința bună. Marile schimbări în Istorie s-au petrecut alegând Binele, nu Răul Cel Mic...
Pare o propunere destul de complicat de aplicat în politică, dar eu cred că răspunsul stă în puterea fiecăruia. De a vedea Binele înainte să ajungă la Răul Cel Mic.
