Într-un interviu acordat EVZ, geostrategul american George Friedman, fondator și președinte al centrului de analize strategice Stratfor, vorbește despre criza ucraineană, planurile Rusiei în acest context și posibilele implicații la adresa securității României

EVZ: NATO a solicitat Moscovei o reuniune a Consiliului NATO-Rusia, săptămâna viitoare (n.red. aceasta), dar ruşii încă nu au răspuns. Secretarul General al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, este convins că Rusia este adânc implicată în destabilizarea situaţiei din Ucraina şi că Rusia nu şi-a retras trupele de la graniţa ucrainiană, deşi a afirmat acest lucru. Care credeţi că va fi răspunsul Rusiei şi ce şanse sunt ca această reuniune să soluţioneze actualele probleme dintre NATO şi Rusia?

George Friedman: Actuala criză dintre NATO şi Rusia nu este rezultatul vreunei neînţelegeri sau al lipsei de comunicare. Ea derivă dintr-o divergenţă a intereselor celor două tabere. Rusia are nevoie să menţină o zonă tampon între ea şi NATO, în timp ce Alianţa îşi doreşte o permeabilitate mai mare. Deşi sunt convins că fluxul de comunicare dintre Rusia şi NATO, respectiv dintre Rusia şi statele membre NATO, va continua, nu de întâlniri şi de comunicare ducem lipsă. Aşa că părerea mea este că, indiferent dacă această reuniune se va ţine sau nu, ea nu va schimba nimic substanţial în ceea ce priveşte relaţia NATO-Rusia.

Săptămâna trecută (n.red. acum două săptămâni), preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a avertizat Uniunea Europeană cu privire la riscul închiderii conductelor de gaze pentru Ucraina dacă autorităţile de la Kiev nu-şi plătesc datoriile (3,508 miliarde USD). Credeţi că acesta poate fi un instrument eficient de presiune asupra Ucrainei şi aliaţilor ei europeni prin care să fi fost blocate alegerile din Ucraina, de pe 25 mai, sau prin care să nu mai fie adoptate noi sancţiuni la adresa Rusiei?

La acest moment al crizei, fiecare tabără stabileşte limitele viitoarelor lor acţiuni. Nu cred că rușii au urmărit să blocheze alegerile, deoarece calculul lor era că rezultatul acestora va creea suficientă tensiune la Kiev încât să genereze o stare de paralizie. De fapt, cred că ruşii au fost liniştiţi în privinţa susţinerii alegerilor. În ceea ce priveşte tăierea gazelor naturale, Moscova priveşte această posibilitate mai degrabă ca pe o ameninţare decât ca pe o realitate. Dacă într-adevăr vor face acest lucru, ruşii vor duce criza la un nou nivel, pe care nu şi-l doresc în acest moment.  

Vladimir Putin a ordonat trupelor sale (40.000 de militari de lângă graniţa cu Ucraina) să se retragă în bazele militare, în încercarea de a opri escaladarea tensiunilor din regiune înaine de alegerile prezidenţiale. A mai spus acelaşi lucru şi înainte, dar Statele Unite şi NATO au anunţat că situaţia nu s-a schimbat cu nimic. Este aceasta doar o altă modalitate prin care Putin să mimeze că face ceea ce trebuie, pentru a nu mai fi acuzat de comunitatea internaţională, sau de data aceasta chiar are de gând să o facă? Ce se va întâmpla dacă trupele ruse rămân la frontiera estică a Ucrainei (în regiunile Rostov, Briansk şi Belgorod din sudul Rusiei), punând presiune pe oamenii care se tem de o posibilă invazie?

Întrebarea esenţială nu este unde se află trupele ruse, ci încotro se vor deplasa. În opinia mea, ruşii nu vor invada Ucraina pentru că mărimea acesteia o face dificil de ocupat, chiar şi cu resursele pe care le au la dispoziţie, astfel că au în vedere alte mijloace prin care să gestioneze evenimentele din Ucraina. Ruşii vor acţiona ca şi cum retragerea forţelor ar fi o chestiune majoră. Chiar dacă revin la bazele lor, se pot întoarce oricând înapoi. Unde se află este mai puţin important decât dacă vor invada sau nu, iar eu nu cred că o vor face.

Unii dintre actualii sau foştii lideri europeni sunt buni prieteni cu Vladimir Putin (Gerhard Schroeder, Silvio Berlusconi, Marine Le Pen), iar aceştia recomandă ca Rusia să nu fie izolată, în actualul context politic. Analiştii avertizează cu privire la posibilitatea unui alt Război Rece, iar unii dintre ei consideră că atitudinea Occidentului faţă de Moscova (declaraţii şi sancţiuni) este exagerată şi periculoasă. Credeţi că divergenţa de opinii din interiorul Uniunii Europene este un obstacol în calea atingerii unui punct de vedere comun pe baza căruia să se acţioneze în criza din Ucraina?

Este evident că Putin şi-a făcut aliaţi politici în Occident, dar cred că dinamica relaţiilor germano-ruse ar fi fost aceeaşi chiar dacă Putin nu ar fi cultivat prietenia cu Gerhard Schroeder. Au interese comune şi nici unii nici ceilalţi nu îşi doresc un alt Război Rece. Prin urmare, tind să privesc astfel de relaţii ca pe o simplă dimensiune a relaţiilor internaţionale, dar nu una esenţială. Istoria este influenţată, dar nu definită de acest tip de relaţii.

Rusia a avertizat că alegerile prezidenţiale din Ucraina pot agrava criza actuală, că pot adânci divizarea politică a ţării dacă nu se pune capăt ostilităţilor şi dacă nu este implementat un plan de încetare a crizei. Afirmaţiile ministrului adjunct de externe, Grigory Karasin, sunt cele mai recente semnale de la Moscova prin care se aruncă îndoiala asupra posibilităţii ca Rusia să accepte alegerile drept legitime. Cât contează poziția Rusiei în această privință?

Chestiunea nu este dacă Rusia va considera alegerile ca fiind legitime, ci dacă alegerile se soldează cu instalarea unui guvern funcţional în Ucraina. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci opţiunile Rusiei vor fi limitate. Dacă nu,  atunci un guvern eşuat va constitui o oportunitate pentru promovarea intereselor ruse. Nu contează atât alegerile în sine, cât efectele concrete ale acestora.

Rusia pare hotărâtă să obțină cel puţin subiectul federalizării Ucrainei. Credeţi că aceasta ar însemna într-un final divizarea Ucrainei?

Multe state sunt federale, inclusiv Statele Unite. SUA s-au fragmentat în timpul Războiului Civil, dar au supravieţuit pentru că guvernul de la Washington şi-a putut impune autoritatea. Chestiunea federalismului se rezumă deci la posibilitatea Kievului de a-şi impune autoritatea. Dacă nu o poate face, atunci chestiunea federalismului nu are substanţă, căci Kievul nu are puterea pe care o presupune un astfel de concept. Dacă Kievul reuşeşte însă să îşi impună puterea, atunci federalismul este un instrument administrativ util. Pentru Rusia, problema nu este federalismul, ci dacă la Kiev se instalează un guvern eficient, pro-occidental. Acţiunile ruşilor vor fi definite de acest lucru.

Cât de probabil este, în opinia dumneavoastră, scenariul în care Rusia îşi extinde influenţa până la Dunăre, în speţă până la graniţele României, alimentând provocările în sudul Ucrainei?

Cred că este greu de imaginat acest scenariu. Rusia este mult mai slabă decât era Uniunea Sovietică atunci când s-a destrămat. Tocmai a pierdut Ucraina, care avea un preşedinte pro-rus, şi nu mai are influenţă decât în Crimeea şi câteva oraşe din est. Acest lucru este grav pentru neutralitatea ucraineană, un element fundamental al securităţii naţionale a Rusiei. Nu ar trebui să supraestimăm puterea Rusiei.

Per ansamblu, cum evaluaţi reacţia Occidentului la adresa agresiunii Rusiei în Ucraina? A existat vreo alternativă mai fermă la sancţiunile impuse? În acelaşi context, credeţi că vor fi adoptate sancţiunile economice împotriva Moscovei, având în vedere reticenţa unor state membre ale UE?

Occidentul trebuie privit nu ca întreg, ci prin prisma fiecărui stat naţional ce intră în această categorie. Cele mai multe astfel de state nu dispun de o putere militară semnificativă, aşa că reacţia lor nu poate decât să se rezume la declaraţii, care au o putere limitată. Statele Unite, care au la dispoziţie mai mult decât cuvinte, s-au arătat pregătite măcar să desfăşoare forţe minimale în regiune şi să înceapă un proces de întărire a unor ţări precum România. Vizita vice-preşedintelui Biden a constituit un moment hotărâtor în relaţiile româno-americane. La aceasta se adaugă şi vizitele în Polonia. Aşa că eu cred că reacţia din partea Europei s-a limitat la tot ceea ce a putut: la retorică. În schimb, din partea Statelor Unite au fost făcuţi nişte primi paşi cruciali.

Interviul original în limba engleză poate fi citit AICI.