Sunt 300. La fel ca-n filmul cu spartanii. S-a zis că au fost pierduţi la poker de Nicu Ceauşescu.

FOTOGRAFII: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU De sute de ani, prin venele lor curge acelaşi sânge. Stră­moşii lor băteau în lung şi-n lat deşerturile. Inima lor uriaşă i-a făcut să reziste celor mai aprige călduri. Înaintaşii lor au luptat din nisipurile Arabiei, la piramide, sub soarele Maghrebului şi Spaniei, au călcat în picioare, la propriu, estul Europei şi au ajuns la porţile Vienei. Seminţia li s-a răspândit apoi în întreaga lume. Vreo opt familii s-au naturalizat la noi. Acum 85 de ani, comunitatea lor s-a aşezat în sudul Dobrogei. Au nume sonore, cu rezonanţă orientală: Cygaj, Ibn Galal, El Iman, Mersuch, Siglavy Bagdady, Hadban, Gazal şi Nedjari.

Patriarhatul absolut le-a păstrat intactă străvechea genă. Azi, alogenii mangalioţi sunt o avuţie naţională. Sunt caii pur-sânge arab de la herghelia Mangalia.

"Muzeul viu" din Mangalia

Constantin Ancuţa are 48 de ani, 130 de kile şi abia sare de un metru şaizeci înălţime. Din 2004 e responsabil peste "muzeul viu" de la nord de Mangalia. "Herghelia s-a înfiinţat în ’26, cu 40 de cai de remontă, toţi pur-sânge arab, aduşi de la Jegălia şi Suceava. Acum avem 336, din care peste trei sute pur-sânge arab, pe opt linii de sânge consacrate! Plus câţiva ponei, Shaghi Arab şi semigrei", turuie fără să respire nea Ancuţa.

"Fabrica de cai" dintre Saturn şi Venus are şi exemplare de vânzare: "Avem 103 «produse» de vânzare, din care 94 pur-sânge arab. Preţul pleacă de la 1.900 lei, plus TVA şi poa’ să sară de 8.000!".

Bani meritaţi, că între­ţinerea unui singur pur-sânge arab costă 500 de lei lunar.

Herghelia, pokerul şi Nicu Ceauşescu

S-a spus despre celebra herghelie că ar fi fost pierdută la poker, în anii ’80, de Nicuşor Ceauşescu. "Fiecare herghelie are câte un mit! A noastră îl are p-ăsta. Nici vorbă! Nicuşor nici n-a călcat p-aci! Un văr de-al său, pe care-l cheamă tot Nicu, a cumpărat, în schimb, cai de aici pentru herghelia sa de lângă Bucureşti", desfiin­ţează nea Ancuţa legenda respectivă. Sunt VIP-uri care şi-au luat cal de la Mangalia. Ionuţ Dolănescu e unul dintre ele. Vizitatori celebri au fost: Isărescu, Vadim, Sergiu Nicolaescu, Ileana Stana -Ionescu, Dinu Maxer şi Maria Băsescu. 300 de cai pur-sânge arab sunt instituţionalizaţi la herghelia de la Mangalia

MIC-DEJUNUL DE CAMPIONI 

Povestea unui cal regal: te lovea cu capul în faţă de îţi dădea sângele Pur-sângele arab este bun la galop pe distanţe lungi. Domină culorile simple: murg şi roib , iar bălanii sunt mai rari. Mai sunt dereş, vânăt şi rotat. "La ăştia, culorile se deschid în timp şi fac nişte pete păstrăvii", ţi-i arată, pe rând, antrenorul "lotului".

"Ia şi tu o bombonică! Ştii tu că nu vin la voi fără bomboane!", se alintă dom’ director. Are buzunarele pline cu dulciuri de câte ori vine la grajduri. La "copiii" săi. Favoritul de azi e un "pepinier": un Cigay din ’91. Lângă el salivează fii-său, fătat în ’99. Calul regelui Mihai, nu era al lui.

Armăsarul Nedjari, al Casei Regale

Cu linia Nedjari e o po­veste, că unul dintre pepinieri ar fi fost preferatul Regelui Mihai şi ar fi murit la o vârstă matusalemică pentru un cal: 34 de ani, în 1948.

"N-a fost, dom’le! Era doar dangalizat cu stema Casei Regale!", se enervează Constantin Ancuţa. "Era un roib castaniu şi aveam opt ani când a murit... Era foarte periculos! Îi spuneau «Iedul»... Cabra şi te lovea cu capu’n faţă de te umplea de sânge. Şi când îl încălecai trebuia să stai pe fundu’ şeii că dădea cu capu’ pe spate!", îşi aminteşte Apostel co­pilăria sa.

Un cal de deşert în Bucovina

Pe plajă, cinci pepinieri sunt alergaţi de dresorii lor. E soare, adie un vânticel de primăvară şi animalele se bucură vizibil. Iarna grea i-a ţinut în grajd şi afară au ieşit doar în nişte padocuri circulare, strâm­te. Mai întâi un trap uşor şi apoi galop de voie. Un spectacol rarisim! Nisipul e perfect pentru musculatura lor. Le face suflu’ foarte puternic. Uite la nări, se fac ca trompeta!", e mândru Dragoş Pistol, veterinarul hergheliei.

Pur-sângele arab e perfect pentru curse de galop de peste doi kilometri. Doctorul, instructor de călărie şi el, a ieşit pe locul trei, anul trecut, cu armă­sarul Nedjari XII-17, la o cursă de anduranţă, la Rădăuţi, prin munţii Bucovinei: "Are fuleul mic, da’ rezistenţa i-o dă sistemul cardiovascular şi cel pulmonar, supradimensionate pentru talia sa. Cal de deşert!" "Sunt buni de montă până mor! Am avut unul care, la 33 de ani, a făcut gemeni! Era de-o seamă cu mine..., Nedjari IV" GHEORGHE "APOSTEL" TEOHARIE, grăjdar bătrân POVESTE DE GRĂJDAR BĂTRÂN

O copită norocoasă. "Maternitatea" unei herghelii Ca orice herghelie ce se respectă, îngrijitorii, adică grăjdarii, sunt oameni care locuiesc chiar acolo. Sunt 48 la număr şi de trei generaţii, de la înfiinţare, acolo s-au născut şi acolo mor. Caii mai pleacă, ei rămân. Gheorghe Teoharie, zis Apostel, e cel mai bătrân din herghelie. "Am 72 de ani şi de la 13 ani, din 7 februarie 1953 muncesc aici. Mai aveam puţin şi terminam a V-a...", oftează moşul.

De fapt, el venea încă de la cinci-şase ani să se uite la căluţi: "Am fost grăjdar, jocheu şi călăreţ de perfor­manţă la «obstacole»!". Bă­trânul numai încalecă acum decât o bicicletă ruginită. În ’71 a fost campion naţional: "Am unşpe milioane pensie, după 53 de ani de muncă". E pensionar da’ n-ar părăsi cai decât mort.

DUŞMANI. Dacă ar putea, s-ar mânca între ei. Armăsarii se adulmecă, dar nu sunt lăsaţi să se atingă

Copita unui armăsar de rasă

Tot 48 sunt şi armăsarii de “montă publică". Sunt responsabilii cu "marea creştere" din Dobrogea! "Ştia ameliorează populaţia cailor oamenilor din zonă!", explică superior şeful cel bondoc. Caii se uită curioşi. Unul e aşezat. Nea Ancuţa e cât p-aci să se aleagă cu o copită în plex când se apropie neatent pe la spatele lui. Cât e de rotund sare ca o minge de ping-pong. Pe armăsar îl cheamă Ibn Galal şi s-a născut în 2006.

Afară, într-un ţarc cât un teren de fotbal e scos la aer Gazal XVI-24. Adică e al 24-le mânz al celui de-al şaişpelea urmaş direct al primordialului Gazal. Ăsta da pedigree! Pe spinare a fost însemnat cu fierul roşu la şase luni, după ce l-a înţărcat mă-sa. "Se cheamă dangalizare", te lămureşte Constantin Ancuţa. Şi sună mobilul. Tonul de apel e un nechezat de cal.

Perpetuarea rasei

La "maternitate" sunt şase iepe cu mânjii lor. "Patru iepşoare şi doi armăsăraşi", e mândru mai-marele hergheliei. Mezinul "comunităţii" are două săptămâni. Tac’su, un Mersuch, a montat-o pe mă-sa, o frumoasă din familia Cygai-lor. Iapa nu ştie cum să-şi ascundă feciorul sub burtă în timp ce mânzul şi caută de zor ţâţa.

Alături, la "pepinieri", armăsari de prăsilă ce nu se înstrăinează niciodată, Ionel, unul dintre dresori, îl momeşte pe Hadban de şase ani cu un morcov. "Tare-i place!", e tandru cu animalul. Alături, se uită cu grijă Nicolae Iofciu, şeful dresorilor. Are 60 de ani şi din ’69 i-a învăţat pe toţi ce ştie. "Aici e fabrică de cai! Şi de sar de trei ani ajung la mine. Îi antrenez şi îi «calific»!", se laudă el.

UTIL

Mercurial de herghelie

Amatorii de echitaţie pot călări un pur-sânge arab pentru 80 de lei pe oră, preţ în care intră calul, instructorul şi echipamentul. Copiii au la dispoziţie doi ponei pe care pot învăţa să călărească cu 50 de lei ora. Cei care se mulţumesc doar cu privitul trebuie să plătească zece lei, elevii numai doi, iar grupurile de peste zece persoane plătesc şase lei de individ. Herghelia are şi grajduri ce pot găzdui caii particularilor. O zi de „cazare all-inclusive” costă opt euro. CITIŢI ŞI:

• Lipiţanii de Făgăraş, la 90 de ani de cetăţenie română