În perioada 2 - 6 octombrie 2019, Iașiul, centru al artei și al culturii ridicate la grad de excelență, va deveni un cuibar rotind nu de ape, ca în versul eminescian, ci de oglindiri ale adâncilor trăiri duhovnicești atinse prin cânt, prin Muzica bizantină - izvor din arta care ridică cortina minții și a inimii, unind ca printr-un tainic legământ. Cerul din miezul sufletului omului cu Cerul cel purtător de Dumnezeu.

Acest eveniment aduce laolaltă muzicieni din țară și de peste hotare (Grecia, Rusia, Georgia, SUA, Franța, Liban, Ungaria), într-o serie de activități : concerte, lansări de carte, ateliere de lucru. Festivalul oferă publicului o ocazie aparte de a coborî în Timp, urcând trepte alte muzicii liturgice de milenară tradiție, muzică răsăriteană cultă, păstrată vie de soliști cu reputație internațională.

Cu 2 săptămâni în urmă, Brașovul a fost gazda Festivalului Internațional de Muzică Bizantină, eveniment la care, de asemenea, Corul TRONOS a așezat laolaltă, prin glas și trăire, Tronurile cerești cu tronurile lăuntrice ale inimilor celor prezenți. TRONOS, Corul Catedralei Patriarhale, ne va întâmpina și la Iași.

Irina Stroe: Părinte Mihail, frumos spuneați în aceleași publicație, dar alt dialog, că muzica bizantină se naște cu adevărat în strană. Mult mi-a plăcut această mărturisire. Strana devine astfel Oul, sămânța din care frumosul și înalțimea vibrației “dau cioc” vremurilor, sparg coaja cotidianului rece și răzbat spre inimi. Catedra ii asigură stâlpul de a urca spre nivelul academic. Însă lipsită de trăire, desprinsă de experiența Auzului cu inima, aceste note nu prind rădăcini adânci. Cum simțiți d-voastră că Aud acest mesaj oamenii prezenți la Festivalurile de muzică bisericească și la evenimentele de cultură și de spiritualitate ortodoxa?

Arhidiacon Mihail Bucă: Este o întrebare foarte frumoasă. Mă bucur mult că am reușit să aducem în atenție această muzică bizantină, să o ridicăm pe un eșafod ce merită tot respectul și care are forța de a modela orice suflet pietrificat; este muzica tânguită de sihaștri, de pustnici, este muzica sfinților. Muzica Bizantină poate fi cântată atât de un solist cât și de un cor. Corul Tronos a performat printr-un număr mare de psalți și a ajuns, astfel, pe multe scene ale lumii. Cât despre strană, strana este nivelul academic al acestei muzici, iar oamenii simt și vin ca spre o chemare. Oamenii de calitate servesc muzică de calitate.

Irina Stroe: În matrixul prezentului, când lumea a devenit un labirint în care omul încearcă deseori să își fixeze de unul singur, independent de trăirea unei experiențe profunde cu Dumnezeu, potecile prin viață, acest gen de Festival vine ca o strigare de bucium, puternică, totuși discretă și blândă chemare spre trăirea unei metanoia.

Din cele mai vechi timpuri, sunetul a avut rostul de a înălța sau a cobora starea de fapt a omului, iar muzica, îngemanare de note, instrumente și de voce, prin înălțimea vibrației ce o poarta, i-a fost ființei umane ghid spre auto-cunoaștere și re-cunoașterea cea a priori. Cu atât mai mult, trăirea, nu doar ascultarea rece, neutră, a muzicii bizantine ( îmbratisare de cuvânt, note și glas) devine punte în istorie care unește rădăcini de trecut cu prezent.

Ajută omul să sape în el însuși, scormonind după acea sămânță de taină a unirii lui cu Cerul. Sunteți coordonatorul acestui grup minunat. Cât de importantă e unitatea în duh a sufletelor ce formează corul, mă refer la importanța în transmiterea acestui răvaș de Cer, care e muzica bizantină? Cum se menține și cum se crește această unitate de inimi și cugete laolaltă, astfel încât vibrația resimțită să fie mereu una înălțătoare, care să te desprindă din cotidian și să te adâncească într-o Lume...dincolo-de-lume?

Arhidiacon Mihail Bucă: Mă întrebați cum poate Tronos să se mențină pe el însuși. Cum pot eu să îi adun pe toți laolaltă, pentru ca noi toți, împreună, să dăruim cea mai bună stare într-un concert. Este foarte greu, mă bucur ca ați punctat acest aspect.

Înseamnă că ați văzut și ați simțit. Nimic nu merge în această lume fără unitate. Unitatea este plecată din Creația însăși. Omul este chemat la Unitate. Totul i se supune.Toată unitatea Creatiei este la mâna lui Adam celui creat. Această muzică minunată sună frumos dintr-un vers solistic, din inima și gândul unui solist, dar cea mai frumoasă stare este când mai multi psalți ating același nivel de armonie. Muzica bizantina este greu de stabilizat. Când toți cântă pe monodie, totul trebuie să fie calculat, fiecare trebuie să știe intrarea, nuanța.

Eu am descoperit aceasta mai tarziu și am încercat să redau ce am simțit. Corul Tronos a început cu 5 suflete. Și am ajuns la 75 de membri. Bucuria cea mare nu este când se cântă într-un grup mic sau singur, ci când se cânta în grup mare. Abia atunci apare o vibrație extraordinară, toata inimile vibrează spre a scoate un Ceva.

Și oamenii vibrează laolaltă cu noi, cei care încercăm să ajungem la ei, să îi ridicăm din măturarea vremii. Vremurile ne matură pe toți, nu ni se pune ordine în gânduri, în cuget, iar noi trebuie să ne unim ca stare: în rugăciune , în muzică. Pornim de la ce spunea Mântuitorul.