Casele de pariuri au avut săptămâna trecută cel mai ciudat weekend.

În Formula 1, Hamilton, care nu avea nevoie decât de un loc doi în ultimele două etape ale competiţiei spre a deveni cel mai tânăr câştigă- tor din istorie, a abandonat. Prima oară în acest sezon, dacă nu greşesc.

În Liga Campionilor, Lyon a pierdut acasă la scor (0-3) cu Glasgow Rangers, considerată cea mai slabă echipă din grupă, iar Marseille a câştigat joi la Liverpool (în pemieră pentru fotbalul francez) şi conduce grupa, ca să piardă în campionat sâmbătă, la Saint-Etienne, ajungând pe locul penultim.

În altă grupă de Ligă, Chelsea, divorţată de Mourinho şi cu un secund pe bancă (la fel ca Steaua), care scosese cu greu un egal la Londra în prima etapă, cu Rosenborg, a bătut la Valencia acasă (o premieră pentru englezi), în vreme ce Schalke 04, care pierduse pe teren propriu cu aceeaşi Valencia, a câştigat clar în deplasare cu Rosenborg.

Ce să mai spui şi când vezi că Şahtiorul lui Lucescu bate şi pe Benfica, şi pe Celtic? Cele mai mari surprize sunt însă cele din Cupa Mondială de rugby. După ce m-am jurat că nu mai fac pronosticuri, ar fi cazul să mă jur şi că nu-mi mai dau cu părerea despre ierarhiile din sport. Numai bine ce am împărţit lumea rugby-ului mondial pe căprării valorice (în articolul precedent) şi, iată, sferturile de finală le dau peste cap ca pe nişte simple aprecieri prosteş ti.

De unde afirmam categoric că nordiştii n-au nici o şansă în războiul cu sudiştii, trebuie să accept acum că lucrurile stau exact pe dos. Englezii, măturaţi ca nişte frunze moarte de uraganul sud-african în meciul din grupe, nu doar fac faţă australienilor, în sferturi, dar, conduşi cu 10-6 la pauză, izbutesc să întoarcă rezultatul în final şi să învingă cu 12-10.

Sigur, a intrat între timp accidentatul Wilkinson, însă ratările i-au întrecut în număr reuşitele, jocul nefiindu-i la înălţimea de acum patru ani. Comentatorii pretind că australienii au fost net depăşiţi la grămezile ordonate. Dar, până acum, de ce le reuşeau grămezile? Şi mai uluitori au fost francezii.

Pierd, cum ştiţi, meciul de debut cu Argentina, după un joc lipsit de aplomb, confuz, nesigur, ca să învingă sâmbătă noapte o Nouă Zeelandă în formă maximă, cu peste două sute de puncte marcate, favorita tuturor pariorilor la cote niciodată egalate. Antrenorului i se scot ochii vreme de trei săptămâni că nu se fixează la o formulă standard, iar ziarele de duminică îl ridică în slăvi pentru casting-ul inteligent.

Cât timp e de când, pe Stade de France, les Bleus încasau 47 de puncte, dând numai 3 şi până când bat la Cardiff, în faţa a 30.000 de neo-zeelandezi, parte stabiliţi la Londra, în tribune? Am citit multe comentarii şi, deşi am văzut meciul cu, aşa zicând, ochii mei, tot nu înţeleg nimic. Ce spun alţii? Că All Blacks i-ar fi subestimat pe francezi.

Ei şi? Lasă că nu mi s-au părut aroganţ i. Nici că au jucat rău nu pot spune. Nici că les Bleus au avut noroc. Ratările repetate ale lui Elissande şi ale lui Beauxis au ţinut mai degrabă de ghinion. Diferenţa (20-18) a fost făcută de o lovitură de picior reuşită în plus a francezilor, care au transformat ambele eseuri iar neo-zeelandezii, doar unul.

Scorul a atârnat de un fir de păr până în ultimele secunde, când McAlistar a ratat de puţin un drop-gol, mingea căzând sub buturi, la vinclu, precum aceea lovită de Zidane cu capul în meciul de rugby pe care-l joacă într-o reclamă la Orange. O imensă surpriză a fost pe cale să provoace fenomenala echipă din Fiji, pe care doar neta inferioritate la grămezi, câteva imprecizii tehnice şi neşansa au privat-o de o victorie asupra Africii de Sud. Scorul (37-20) pentru Springbocks e absolut înşelător.

Cine a văzut meciul îmi va da dreptate. În fine, surprinzătoarea echipă a Argentinei a scos din competiţie o Scoţie care a ratat copilăreşte victoria în ultima jumătate de minut. Războiul dintre nordiste şi sudiste e deocamdată în fază de armistiţiu: două la două. Dar dintre sudiste, numai una dintre cele prevăzute de pariori s-a calificat.