De luni, 3 noiembrie, două noi cotidiane de sport apar în Franţa: 10 le Sport.com şi "Aujourd'hui Sport".
Al doilea este editat de acelaşi grup care scoate „L’Equipe“ şi pare destul de ciudat că Amaury pune capăt el însuşi quasi-monopolului propriu în materie de gazete de sport. Primul este opera grupului rival Moulin-Weill. Anunţat de ceva vreme, 10 le Sport.com îi acuză pe cei de la Amaury a le fi sabotat proiectul. Şi mai curios este că Robert Laffont va fi şi el pe piaţă cu un ziar de fotbal din ianuarie 2009. Asta, în condiţiile în care „L’Equipe“ şi-a văzut în 2008 tirajul diminuat cu aproape opt procente şi mulţi analişti cântă prohodul presei scrise în general şi de sport în particular. (Două mari cotidiane din SUA, „Los Angeles Times“ şi „USA Today“, şi două hebdomadare la fel de cunoscute, „People“ şi „Time“, au pus în şomaj între 75 şi 600 de jurnalişti, iar „Christian Science Monitor“, unul dintre veteranii presei de pe Ocean, a renunţat la versiunea tipărită pentru aceea on-line.)
Cele două noi cotidiane franceze sunt de format tabloid, semănând destul de bine cu „Gazeta sporturilor“ şi cu „ProSport“. Au 24 de pagini, pe hârtie bon marché, adică ieftină, în tiraje de 100.000 de exemplare şi cu un preţ de 50 de centime. „L’Equipe“, ca să comparăm, scoate în medie 323.184 de exemplare şi costă 85 de centime. Editorii tabloidelor nu dau nicio explicaţie a formatului. Se mărginesc să sugereze conţinutul: mult fotbal şi câte puţin din rugby, tenis şi hipism. Răsfoind primele numere, am remarcat totuşi că ambele cotidiane au acelaşi caracter eteroclit ca şi „L’Equipe“, neacordând exclusivitate fotbalului, dominant totuşi. Paginile care se referă la alte sporturi se cheamă Hors foot, aţi înţeles aluzia.
Tabloidele mizează, în definitiv, pe preponderenţa fotografiilor asupra textului. Convingerea editorilor este că cititorul de gazete preferă să „fotografieze“ paginile în loc să parcurgă rând cu rând, marcat cum este lectura pe televizor şi pe computer care e aşa-zicând simultană. Acest fel de lectură se apropie de zappingul cu care s-au obişnuit atât autorii de TV, cât şi navigatorii pe internet. Ei îşi selectează rapid textele pe care le doresc. În al doilea rând, tabloidele preferă sporturile populare. În fiecare ţară, altele, desigur. În Franţa e vorba de fotbal, rugby, tenis şi automobilism. În Anglia, de cricket şi de snooker. Americanii din nord îşi au „oina“ lor. Dar românii? Un studiu sociologic pe tema preferinţelor n-ar fi neinteresant. În fine, tabloidele excelează prin informaţii de culise. N-am găsit nici în 10 le Sport.com, nici în „Aujourd’hui Sport“ analiza partidelor de fotbal ori de tenis cu care ne-a obişnuit „L’Equipe“. Am găsit în schimb o sumă de informaţii mai mult sau mai puţin inutile despre ce se petrece în afara terenului. Am mai scris despre asta. Tabloidele nu sunt pe gustul meu. Care, poate, „e vechi“, vorba lui Caragiale.
Recomandările noastre
