Stim acum, cu o exceptie, echipele care au castigat titlul in principalele tari europene si care s-au calificat pentru Liga Campionilor.

Exceptia este Spania. Cu doua etape inainte de final, Real si Barcelona se afla pe primele locuri, la egalitate, Realul cu un golaveraj mai bun. In rest, surprize putine. Suspansul a existat doar in Germania, unde Bayern a pierdut sansa de a juca in Liga, iar Schalke 04 a pierdut pe ultimii metri titlul, dupa ce a condus mare parte din timp. Campioana Germaniei este Stuttgart.

In Franta, Lyon era campioana de cateva etape bune. Jumatatea de surpriza a venit de la Marseille, care a „prins” locul al doilea (si, implicit, calificarea in grupele Ligii), dupa ce s-a scaldat in apele caldute de la mijlocul clasamentului intreg turul de campionat. (O surpriza mare, in Franta, e caderea in Liga a II-a, si inca de pe ultimul loc, a echipei din Nantes, fosta de mai multe ori campioana si castigatoare a Cupei).

Si in Italia campioana se stia de mult: Inter. A jucat peste asteptari, intrand in calcule pentru UEFA, Fiorentina, desi era penalizata cu 15 puncte. Milan, cu opt puncte penalizare, merge in Liga. (Nu e o surpriza castigarea Seriei B de catre Juventus, retrogradata si depunctata sever anul trecut. Cu panasul intact din nou, Juve si-a pierdut totusi antrenorul, pe Didier Dechamps, care s-a certat cu unul dintre directorii clubului si a plecat).

In Anglia, Manchester s-a distantat incet-incet de Chelsea si a castigat titlul la pas. A pierdut, in fata aceleiasi echipe a lui Mourinho, Cupa. E si nu e o surpriza. Lotul i-ar fi dat dreptul echipei lui Sir Alex sa ia tot. Manchester a si jucat extraordinar, pana la acel 0-3 de la Milano, din semifinala Ligii, cand arcul, prea intins, s-a rupt.

Comentatorii dau vina pe oboseala. Echipele engleze n-au stat nici de Craciun, nici de Anul Nou, nici de Paste. Au fost angajate in trei competitii interne si in trei europene. Jucatorii au in jur de 70 de meciuri in picioare, ceea ce inseamna o medie de noua pe luna. (Mai mult de doua pe saptamana!)

Oboseala s-a vazut cand, cu trei calificate in semifinalele Ligii Campionilor, Anglia n-a castigat (spre necazul nostru!) cu niciuna. Batranii lui Milan i-au invins fara drept de apel pe tinerii lui Manchester si apoi pe si mai tinerii lui Liverpool. Dozarea efortului face, s-ar zice, mai mult decat varsta.

Obosita a fost si Chelsea (care a castigat Cupa Angliei si Cupa Ligii Angliei, dar s-a oprit in Liga Campionilor, ca si in anii trecuti, inainte de Finala: poate pentru ca a vrut prea mult) cu un Drogba fenomenal si cu un Sevcenko uzat, ca sa ne referim la principalele achizitii din sezonul incheiat.

Mourinho plateste cu varf si indesat norocul din anii trecuti, cand a luat ambele titluri continentale cu echipe mult mai putin dotate financiar si uman decat Chelsea. Ca si Arsenal, Chelsea nu e performanta in Europa.

Tot asa, Inter, care a incheiat socotelile acasa de la jumatatea returului, lasand-o totusi pe marea rivala Milan sa ia a 7-a Liga a Campionilor (Cupa Campionilor inclusa) si sa ocupe a doua pozitie dupa Real in istoria celei mai importante competitii de club.

Despre campionatul nostru n-am nimic de spus. Avem si noi Arsenalul si Interul nostru, care merg acasa, dar nu in Europa. Dar, inainte de a vedea ce va face Dinamo la toamna, sa vedem mai intai ce va face nationala in iunie.