Deşi au apărut sute de poeme inedite în ediţii omagiale, versuri necunoscute publicului încă există în colecţii personale. Astăzi, marele poet ar fi împlinit 75 de ani.

Dacă s-ar aduna toate poeziile dăruite de Nichita Stănescu şi niciodată publicate, s-ar edita câteva volume consistente de versuri. La 25 de ani de la dispariţia marelui poet, poemele sale dăruite prietenilor şi cunoştinţelor n-au fost încă adunate, în totalitate.

„Cu siguranţă, există foarte multe poezii încă nepublicate şi asta pentru că Nichita avea obiceiul să dăruiască poeme zilnic. Bănuiesc că sunt sute de poeme prin ţară, iar manuscrise inedite vor tot apărea de-acum înainte. El spunea că a dedica un poem e ca şi cum ai dărui o floare”, spune Dora Stănescu, fosta soţie a poetului, care păstrează încă în arhiva personală texte inedite.

„Eu, personal, am poeme dedicate mie, dictate de Nichita, care au rămas într-un dosar în arhiva mea personală şi care vor intra cel mai probabil în arhivele Academiei sau ale Muzeului Literaturii Române. Nu am numărat textele, doar le-am inventariat şi le-am închis bine alături de tăieturi din ziare ale lui Nichita, pe marginea cărora făcea notaţii”, a mărturisit, în exclusivitate pentru EVZ, Dora Stănescu.

Pentru că fiecare carte semnată de poet era o construcţie în sine, cu o structură profund personală, ele nu vor apărea într-un volum separat, ci în ediţii critice. Primele poeme inedite din colecţia Dorei Stănescu – necunoscute şi acum publicului larg - au apărut, în facsimil, în albumul memorial din 1984, editat de Viaţa RomĂnească. Pe unul dintre ele, „Pentru o mie de cântece”, dictat de poet în 1973, îl reproducem aici.

“Să le vândă, dacă or avea valoare, şi să se distreze” Ştefan Agopian, bun prieten cu Nichita Stănescu începând din 1977, crede că “există răspĂndite foarte multe poezii compuse de Nichita”. El însuşi are astfel de texte. Nichita Stănescu a ţinut morţiş să-l boteze pe primul băiat al prozatorului, iar la întrebarea ce să-i dăruiască, Agopian a răspuns: “Scrie-i şi tu câteva poezii”.

Drept urmare, Nichita a scris 20 de poeme, pe care le-a cedat băieţelului, însoţite de recomandarea ca, atunci când va creşte, “să le vândă, dacă or avea valoare, şi să se distreze pe banii primiţi pe ele”. În prezent, băiatul are 28 de ani şi, în opinia tatălui său, “e treaba lui ce face cu aceste poezii”.

Faptul că, la 25 de ani de la moartea poetului, multe texte ale sale sunt încă inedite nu este îngrijorător, după părerea lui Ştefan Agopian, care reaminteşte că “scrisorile lui Eminescu către Veronica Micle au stat într-un pod timp de 100 de ani”, şi tot au ieşit la lumină în cele din urmă. “Improviza, dicta, era un geniu oral”

Criticul şi istoricul literar Alex Ştefănescu, autor al unei monografii de referinţă despre Nichita Stănescu, reaminteşte că mare parte a textelor inedite au fost publicate în ediţiile întocmite de Mircea Coloşenco (şase volume, editura Univers Enciclopedic, 2002 - 2005), şi de Alexandru Condeescu (“Opera Magna”, 2005, patru volume, la Editura Muzeului Literaturii Române). După 1983, au apărut zece ediţii (albume şi cărţi) alcătuite de prieteni sau cunoştinţe, cu alte poeme decât cele tipărite de poet.

Ediţia lui Mircea Coloşenco conţine, pe lângă acestea, aproape şapte sute de poezii abandonate de scriitor în publicaţiile timpului, circa două sute de inedite, precum şi peste o sută de interviuri. În plus, volumul “Argotice”, de la începutul anilor ’90, complet inedit, cu versuri din adolescenţa poetului, s-a dovedit de un mare impact la public.

În opinia criticului, persoanele care mai deţin astfel de texte “nu pot fi obligate să participe la o astfel de chestie. Multe dintre ele nu au legătură cu literatura, unele le păstrează din egoism de proprietar, alţii le-au pierdut sau nu vor să le caute”. Alex Ştefănescu reaminteşte că Nichita nu avea cultul scrisului: “improviza, dicta, depindea de cei din jur; era un geniu oral”.

A 11-a poezie, arsă

Criticului îi place să rememoreze secvenţa când, fiind tânăr şi începător, a sosit de la Constanţa cu scopul de a-i solicita lui Nichita Stănescu zece poezii pentru revista “Tomis”. Imediat, Nichita a improvizat nici mai mult, nici mai puţin decât zece poeme şi, în faţa tânărului înmărmurit, a compus-o şi pe cea de a 11-a. Poezia se intitula “Silex”, era cea mai frumoasă şi a fost arsă după câteva secunde, pentru a rămâne “numai a noastră”.

Poetul Lucian Vasilescu, căsătorit cu Mirela, sora Dorei Stănescu, afirmă că nu are astfel de manuscrise, dar, în opinia lui, “fiecare din cei care i-au stat în preajmă deţine un număr semnificativ de texte, fiindcă asta făcea Nichita, dicta şi dăruia”.

Părerea lui Lucian Vasilescu este că un apel public pentru colectarea acestor texte nu ar avea niciun succes. Singura cale ar fi o încercare de identificare a celor care ar putea avea texte, urmată de convingerea lor, unul câte unul, în nume personal. Este esenţial ca demersul să fie iniţiat şi dus la capăt de cineva care să fi făcut parte din acelaşi cerc, al celor care-l frecventau pe Nichita Stănescu. ANIVERSARE O seară cu prietenii poetului

Nichita Stănescu (1933 - 1983) ar fi împlinit astăzi 75 de ani. La ora 18.00, Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) vă invită, la sediul său din Bd. Dacia, nr. 12, la “O seară cu prietenii lui Nichita Stănescu”, avându-l ca amfitrion pe Radu Călin Cristea, noul director general al MNLR. Sunt invitaţi: Traian T. Coşovei, Sorin Dumitrescu, Augustin Frăţilă, Johnny Răducanu, Florin Zamfirescu. Aflată în Germania, Dora Stănescu nu va putea onora invitaţia. Va fi vernisată o expoziţie de fotografie realizată de Ofelia Creţia.

Astăzi, începe şi caravana literară dedicată lui Nichita Stănescu, organizată în comunităţile româneşti din Italia. La Veneţia se vor afla Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Ion Mircea şi Nicu Alifantis, pentru a-l omagia pe poet, experienţă pe care o vor repeta joi, la Padova. Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” din Suceava organizează astăzi un maraton literar “Nichita Stănescu”, cu o participare estimată de peste o mie de tineri cititori. Tot astăzi, se redeschide oficial filiala “Nichita Stănescu” a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti (BMB), din cartierul Crângaşi, cu un fond de 30.000 de volume şi cu 3.000 de abonaţi.