Întoarsă în 1998 în România, pe care o părăsise în 1990 cu destinaţia Australia, după ce fusese încolţită de autorităţi pentru că participase la o manifestaţie de stradă, femeia s-a dedicat salvării tinerelor, în majoritate minore, din mâinile unor proxeneţi, care le promiteau fetelor locuri de muncă sau căsătorii, pentru ca ulterior să le vândă drept marfă în străinătate. În urmă cu 12 ani a înfiinţat primul adăpost din România pentru femeile victime ale traficului transfrontalier de fiinţe umane. Peste 400 de femei i-au trecut pragul de atunci.

"Sunt doar victime. Pentru că sunt prea tinere pentru a fi altceva", a subliniat Matei, pentru New York Times, care nu îşi ascunde revolta faţă de legile permisive care nu reuşesc să descurajeze fenomenul traficului de fiinţe. "Când indivizii aştia sunt prinşi, ce pedeapsă primesc? Şase ani? Posibil. Ei distrug 300 de vieţi şi primesc doar şase ani. Nu e bine", a răbufnit românca.

Eforturile guvernului de a asista victimele sunt la fel de firave, subliniază Matei. "Oferă zece zile pentru reintegrare. Foarte frumos, nu? Zece zile", a repetat ea cu ironie în glas.

Totul a început în urmă cu mai bine de zece ani, după ce poliţiştii de la o secţie din Piteşti au rugat-o să însoţească trei prostituate tinere până la doctor, urmând ca apoi să le lase să plece. Cele trei tinere, de 14, 15 şi, respectiv, 16 ani, una dintre ele însărcinată, şi-au găsit refugiul într-un apartament pe care Matei l-a închiriat. După ani de zile, cele trei sunt măritate şi au copii, dezvăluie cu satisfacţie salvatoarea lor.

Acum, nu îşi doreşte decât ca organizaţia pe care a înfiinţat-o să reuşească să se autosusţină financiar, pentru a nu mai depinde de donaţii. Pentru eforturile sale, revista "Reader’s Digest" a desemnat-o "Europeanul anului 2010".