Mă aștept ca Parlamentul să decidă prin vot ca România să fie reprezentată la Consiliul European din 28 iunie de către Victor Ponta. E greu de crezut că majoritatea USL nu-i va da satisfacţie actualului premier.
Acest vot va consfinţi preluarea poziţiei dominante în politica externă a României de către premier şi, în paralel, diminuarea drastică a prerogativelor lui Traian Băsescu. Dacă preşedintele nu se va supune deciziei, sunt mari şanse ca USL să demareze procedura de suspendare. Unul din termenele avansat public de Dan Voiculescu în seara învestirii guvernului Ponta, de 30 de zile, va fi respectat. În celelalte 30 de zile prorocite de Voiculescu, USL va sta la pândă. Dacă Băsescu va încerca să preia din nou iniţiativa în diplomaţie va fi, probabil, suspendat în Parlament, pentru nerespectarea unei decizii a...Parlamentului.
Cam aşa ar putea să arate o variantă simplistă a planului de suspendare a şefului statului. După cele petrecute în ultimele zile este evident că USL nu acceptă coabitarea. Ţine morţiş să-l lase pe preşedinte fără ultimele pârghii de putere. Dacă vor reuşi izolarea totală a lui Băsescu, dacă preşedintele va accepta de bunăvoie să iasă din joc, nu are nicio garanţie că va putea să evite înlăturarea din funcţie. Dacă va ajunge un preşedinte- spectator, USL ar putea pretinde că plecarea lui Băsescu de la Palatul Cotroceni este o formalitate de îndeplinit. Urmarea firească.
Atacurile liderilor USL din ultimile zile au pregătit votul din Parlament. Agresivitatea cu care Victor Ponta şi Crin Antonescu l-au provocat pe Băsescu, cu scopul de a obţine o reacţie umorală de la acesta, pentru a putea pretinde ulterior că şeful statului a făcut România de râs la Summitul NATO de la Chicago, a fost dublată de amatorismul în materie de politică externă cu care Andrei Marga l-a combătut pe preşedinte. Lacunele actualului ministru l-au făcut să confunde Consiliul European, cu Consiliul Europei. Pentru o astfel de greşeală, Cristina Pârvulescu, celebra "blondă de la Integrare", a pierdut funcţia de ministru.
Pentru a-l suspenda pe Traian Băsescu, liderii USL au nevoie de un motiv puternic. După ce guvernul Ponta a continuat politicile economice prudente ale guvernelor PDL, motivaţia economică nu mai stă în picioare. Sloganul "Băsescu a dus de râpă economia românească" nu este suficient de convingător pentru a convinge electoratul să voteze demiterea şefului statului. Preluarea guvernării de către USL a redus drastic plaja de motive pentru care preşedintele ar putea fi îndepărtat.
USL a ales să atace "pe partea diplomatică". Întrebarea este: politica externă promovată de Traian Băsescu a fost un eşec? Nu. E drept, nici nu a strălucit. A fost însă satisfăcătoare. Pe bună dreptate, la întoarcerea de la Chicago, Băsescu a subliniat faptul că parteneriatul strategic pe care SUA l-a încheiat cu Uniunea Europeană este o confirmare că axa Bucureşti- Londra-Washington a fost o decizie corectă. Nu cred că e o idee prea fericită să încerci să-i găseşti nod în papură lui Băsescu în la capitolul politică externă, unul dintre domeniile (poate printre puţinele) în care nu a greşit flagrant.
Cu puţin timp înainte de a deveni preşedinte, în iarna lui 2004, cei care nu credeau că-l va învinge pe Adrian Năstase declarau ritos: "Nu are faţă de preşedinte. Nu e diplomat ca Iliescu". Puţini credeau că primarul, care se certa iarna prin intersecţiile Bucureştiului cu şoferii de la deszăpezire, va reuşi să nu se facă de râs în marile cancelarii occidentale. Timpul a demonstrat că Băsescu a trecut testul. Nu numai că nu a făcut greşeli majore, nu numai că nu s-a făcut de râs, dar, printr-o abordare pragmatică, susţinând până la obsesie relaţia cu SUA, a transformat România într-o ţară cu un cuvânt important în relaţiile externe.
Când liderii USL anunţă că Băsescu nu e capabil să conducă diplomaţia, ar trebui să precizeze şi care au fost greşelile sale. Parteneriatul strategic cu Statele Unite? Trimiterea de trupe în Afganistan? O astfel de poziţie onestă le-ar fi credibilizat ofensiva anti- Băsescu. Şi-ar fi dat însă foc singuri la valiză. Aşa că liderii USL preferă să arunce fumigene. Nu-i aduc reproşuri concrete, ci îl jignesc. Când declară că preşedintele se reprezintă pe sine la Summitul NATO, că merge la Bruxelles doar să mănânce, ca ultimul calic, şi să facă glume, Victor Ponta nu loveşte doar în Traian Băsescu, ci în credibilitatea României în exterior.
Atitudinea premierului denotă faptul că acapararea integrală a puterii este mai importantă decât promovarea eficientă a intereselor României. În Ungaria, Viktor Orban a făcut la fel. Obsesia pentru puterea absolută a pus această ţară într-o postură mai mult decât delicată. Economic, Ungaria s-a apropiat foarte mult de buza prăpastiei, politic a primit un vot de blam din partea Europei, din cauza escapadelor antidemocratice de la Budapesta.
Tentaţia pentru controlul tuturor butoanelor este evidentă şi în cazul liderilor USL. Într-o astfel de situaţie, coabitarea Băsescu- USL devine absolut necesară pentru echilibrul democratic din România. Chiar dacă asta îi încurcă socotelile lui Dan Voiculescu. La propriu. Nu înseamnă ca şeful statului să fie o frână a politicilor guvernamentale ale USL. În fond, dacă susţinerea populară din sondaje va fi confirmată la urne, PSD şi PNL trebuie lăsate să administreze România aşa cum cred de cuviinţă. Preşedintele ar trebui să fie o frână pentru abuzurile pe care liderii USL, de la înălţimea celor peste 60 de procente asigurate de noul vot uniominal, nu vor ezita să le săvârșească.
Recomandările noastre
