Necazuri în paradis – divorţ cu partaj

Necazuri în paradis – divorţ cu partaj

S-au luat din dragoste. De ochii lumii, pitind micile neînţelegeri în spatele ocheadelor de îndrăgostiţi, lăsând să se-nţeleagă că orice dispută s-a rezolvat noaptea trecută sub plapumă.

Un cuplu indestructibil părea, o unitate de monolit se întrezărea dincolo de ochii lor scânteietori, din gesturile lor ghiduşe, hârjoneli pe sub masă, şoapte la ureche şi gângureli drăgăstoase. De multe ori păreau îngânduraţi dar numai când erau separaţi: unul cu treabă pe la Miami, altul cine ştie pe unde în locaţii secrete. Gurile rele scoseseră tot felul de zvonuri: ba că unul dintre ei e cam curvă, ba că celălalt e şi mai şi. Nimic nu le zdruncina însă iubirea, cel puţin aparent. Două fecioare după zodiac, doi lei paralei în realitate. Umăr la umăr, cot la cot, pix lângă pix, au pornit să construiască o casă nouă. Numai că nepricepându-se, rămăseseră doar la fundaţie. Erau însă fericiţi. Licărul ghiduş din ochi nu dispăruse, doar că uneori, câte-o umbră tristă li se mai aşternea pe feţe, lăsând să se-nţeleagă că dragostea păleşte. Orice film de dragoste se sfârşeşte cu ei doi privind în zare. Publicul rămâne cu impresia că eroii nu se vor mai mişca nicicând din locul acela unde sunt atât de fericiţi, că iubirea lor e veşnică şi nimic n-o mai poate tulbura. Asta pentru că se termină filmul. Realitatea însă, e mai crudă: iubirea păleşte, cuplul se ceartă, se bate, se-njură, îşi taie reciproc hainele, pleacă la mama şi-n cele din urmă, divorţează. Aşa şi cuplul nostru... Plecase fiecare de câteva ori la mama, aducându-se de fiecare dată înapoi cu vorbe dulci şi promisiuni care de la o vreme ştiau că nu le mai pot ţine. Inevitabilul se produce: după o ceartă zdravănă, pigmentată cu îmbrânceli şi reproşuri, cuplul decide să dea divorţ. Divorţ cu martori, scântei şi lacrimi din partea publicului prezent, publicul care-şi pusese speranţe crezând în dragostea eternă. "N-a fost să fie", şopteau babele pe la colţuri, cu batista-n pumni şi lacrimi în ochi. "Ne-au minţit", ţipară alţii mai radicali, mai furioşi... Apoi, au început să dea vina, când pe unul, când pe celălalt. Acuzele de adulter începuseră să curgă nestăvilite. Ba că unul se-ncurcase c-o unguroaică cam curvă, ba că se ţinuse cu ea în secret de dinainte de căsătorie. Unii ziceau că celălalt e de vină, că pierduse vremea şi nopţile pe la poker şi la băutură în loc să-şi aibă grijă de consort. Uite-aşa se pierde un bărbat, nu-i dai atenţie, se simte neglijat şi-apoi te miri că te-nşeală ! Păi, aşa-ţi trebuie, şi până la urmă nici nu l-ai meritat, n-ai ştiut să-l ţii din scurt ! Din dragostea cea mare s-a ales praful şi pulberea. Nici măcar amintiri frumoase nu mai aveau, iar acum se plimbă prin tribunale să-şi împartă averea. Care cu ce-a venit de-acasă de la mămica, şi ce-au dobândit împreună. Fiecare se acuză de furt sau măcar de intenţie. Se uită urât unul la altul şi-şi transmit prin alţii vorbe grele, dar cel mai tare suferă când se văd unul pe altul la braţ cu câte un străin. Se simt răniţi şi trădaţi. Suferinţa e imensă, bătălia crâncenă. Nu mai există cale de întoarcere, cu toate apelurile nesincere la împăcare şi până la urmă, totul se rezumă la avere şi putere. Ambii vor avere şi putere şi niciunul nu pare dispus să lase de la el. Încrâncenaţi, vor lupta până la capăt, chiar dacă asta va însemna să distrugă totul în jur. Doar că, la un moment dat, judecătorul trebuie să decidă iar el s-a cam săturat de scandal şi circ, de poale-n cap şi mizerii. S-a săturat să fie minţit şi manipulat, să i se aducă dovezi şi argumente false. Începe să întrevadă adevărul, să-şi dea seama că nici vorbă de dragoste, nici vorbă de iubire, doar de-o mezalianţă, complicitate, toate având ca scop averea şi puterea. Cuplul voia doar să pună mâna pe-o avere care nu-i aparţinea, de mărimea unei ţări, să-i zicem, România. Se uniseră cu bunăştiinţă, din calcul, iar ceea ce părea o căsnicie fericită, fusese doar scenariu şi premeditare. Dormiseră mereu în paturi diferite, cu oameni diferiţi, păcălind pe toată lumea care crezuse în ei. Judecătorul deliberează şi va da la un moment dat verdictul. Poate şi pedeapsa. Angela Tocilă este blogger si scriitor. Poți să citești mai multe opinii de acest autor pe: politicstand.com Citiţi mai multe articole ale acestui autor:

  • Cinismul dictatorului Ion Iliescu
  • Jocurile Olimpice ale autorităților române, proba de competență-viteză
  • Intoleranța – égalité, fraternité, ou la mort !
  • România – Tărâmul morților vii
  • Antonescu și Ghișe în Antalya ( Pamflet )

Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:

  • VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro

În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!

Ne puteți urmări și pe Google News