După execuţia lui, i s-a spus nea Bachus, s-a făcut şi un film în care rolul său a fost jucat de Ştefan Mihăilescu Brăila şi a condus cea mai mare reţea mafiotă din anii "Epocii de Aur". A fost condamnat la moarte şi executat la Jilava, la 14 decembrie 1981.
Nea Bachus, pe numele său adevărat Gheorghe Ştefănescu, a fost, între 1971 şi 1978, gestionarul unităţii de alimentaţie public "Depozitul de vinuri şi rachiuri, cu desfacere către populaţie" de pe Calea Griviţei, la intersecţia cu Nicolae Titulescu, care aparţinea de ICL Alimentara - Sector 1.
Se estimează că paguba pricinuită statului de nea Bachus a fost de 4,5 milioane de dolari americani, echivalentul a cam 10 milioane de euro. Legenda spune că din banii recuperaţi comuniştii ar fi reconstruit podul Grant.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, începând cu 23 martie 1971, Ştefănescu a amestecat vin de 7 lei litrul, cu vin de 9 lei litrul, pe care l-a vândut la preţul de 9 lei litrul. De asemenea, vinul de 9 lei a fost amestecat cu cel de 12 lei litrul şi vândut la preţul din urmă. Totodată, Ştefănescu amesteca rachiul de drojdie (30 de grade) cu ţuică de prună (24 de grade), la care adauga diferite cantităţi de apă. Vindea amestecul sub denumirea de „ţuică de prună". Pentru a aduce tăria alcoolică la nivelul de 24 de grade, cât prevedea ţuica de prune veritabilă, Ştefănescu „adăuga o cantitate de apă în funcţie de cantitatea de rachiu de drojdie introdusă".
Ne puteți urmări și pe Google News
„Bachus" ţinea personal evidenţa, repartiza vânzătorii prin rotaţie, ca să nu cunoască valoarea încasărilor zilnice, iar pentru a-i determina să nu vorbească, le dădea sume de bani cuprinse între 100 şi 500 de lei, cantităţi de vin, dar şi alimente.
În anii "activitate", adică până în 1978, Ştefănescu a intrat în legătură cu şefii celor mai mari întreprinderi vinicole, din judeţul Vrancea şi din alte zone la fel de celebre. Circuitul era deosebit de complex, incluzând şi falsificarea unor acte de gestiune, atât la "furnizori", cât şi la prăvălia lui Ştefănescu.
Prinderea lui s-a datorat modului în care Ştefănescu îşi investea profiturile: bijuteriile de aur. La vremea aceea, în afară de valută, aurul constituia o altă interdicţie a regimului comunist. Nu aveai voie să deţii foarte mult aur. Ori Ştefănescu a investit în ambele, atât în dolarii americani cât şi în bijuteriile de aur de toate formele, scrie siteuTVR.
Securitatea fila o reţea de traficanţi de aur şi astfel au ajuns la Ştefănescu, mare cumpărător de aur. În urma perchiziţiilor la domiciliu şi la prăvălie, a venit adevărată bombă! În afară de cele câteva kilograme de aur descoperite acasă la Ştefănescu, anchetatorii au găsit un milion de lei bani gheaţă, dolari, obligaţiuni CEC. Pus în faţă faptului împlinit Ştefănescu a mărturisit tot.
Condamnarea la moarte a venit în 1980, la doi ani după prinderea lui, iar sentinţa s-a pus în aplicare la 14 decembrie 1981 când Ştefănescu a fost împuşcat şi înmormântat în cimitirul închisorii Jilava.
Recomandările noastre
