Cum au vrut naziștii să creeze „super-soldați”, imuni la răni, otrăvire. Lagărele de concentrare au devenit sinistre laboratoare unde medici cu imaginație bolnavă au comis cele mai înfiorătoare experimente

Cum au vrut naziștii să creeze „super-soldați”, imuni la răni, otrăvire. Lagărele de concentrare au devenit sinistre laboratoare unde medici cu imaginație bolnavă au comis cele mai înfiorătoare experimente.

Crearea unor „super-soldați”, sterilizarea și rezistența la otrăvire au fost deziderate naziste pentru a păstra rasa ariană și a lichida rasele inferioare stabilite de dogmele naziste ale doctorului Goebbels și ale lui Alfred Rosenberg

„Super-soldați” rezistenți la malarie și scăderea presiunii atmosferice

În 1942, la Dachau, doctorul Sigmund Rascher a folosit 200 de prizonieri la experimente privind rezistența la scăderea drastică a presiunii atmosferice (corespunzătoare altitudinii de 20 000 m). 80 de oameni au murit în timpul testelor, iar cei 120 care au supraviețuit testului, au fost executați pentru ca doctorul să le examineze creierul, pentru a identifica zonele responsabile pentru rezistență.

Tot Sigmund Rascher a încercat utilizarea unui medicament coagulant, Polygal, menit să oprească sângerările pe câmpul de luptă, coagulând sângele. Testele nu au dat rezultat, dar numeroși oameni au plătit cu viața experimentele sinistre ale lui Rascher.

Tot la Dachau, peste o mie de prizonieri au fost cobai umani pentru testarea malariei. Se dorea astfel, crearea unei ”superimunități”, soldații trebuind, ca în caz de nevoie să consume și apă alterată pe front fără a se îmbolnăvi.

Lagărele din Sachsenhausen, Dachau, Buchenwald au cunoscut experimente pe prizonieri care urmăreau găsirea de vaccinuri contra bolilor de ficat, a tifosului, febrei tifoide a altor infecții frecvente pe front.

„Super-soldații” trebuiau să fie imuni la „iperită” și să poată bea apă de mare

La Natzweiler și Sachsenhausen, s-au făcut experimente privind ”gazul muștar”-iperita. La Natzweiler, și-a desfășurat activitatea medicul August Hirt, de origine mixtă, elvețiană și germană.

El a realizat experimente cu ”gaz muștar”, dar ca anatomist, a ucis 86 de evrei (prin gazare în micro-camere de gazare), selectați după o serie de parametri antropologici, pentru a le folosi scheletele și diferitele părți ale corpului (inclusiv realizarea de mulaje), ca viitoare exponate la Institutul de Anatomie din Strasbourg, unde lucra ca profesor.

În lagărul de la Ravensbruck, s-a testat tratamentul cu sulfanilamidă asupra infecțiilor grele (cancer, tetanos), cobaii umani fiind infectați intenționat cu aceste boli. Medicul Herta Oberheuser a făcut experimente cu sulfanilamidă (a rănit prizonierele și le-a infectat intenționat rănile cu fier ruginit, sticlă, murdărie, praf) și chiar operații de transplant pe 86 femei, la Ravensbruck, dintre care 74 erau prizoniere politice de origine poloneză.

La Dachau, 90 de rromi au fost torturați cu apă de mare. Naziștii doreau să creeze un procedeu prin care apa de mare să fie desalinizată. De asemenea, se încerca practic crearea omului capabil să bea apă de mare, apă care nu este potabilă și poate cauza infecții grave celui care o consumă.

Imunitatea la otrăvire a acestor super-soldați

La Neuengamme, copiii din lagăr au fost folosiți în experimentul contra tuberculozei, apoi erau operați, urmărindu-se extirparea ganglionilor limfatici. Se dorea ca să se vadă rezistența corpului uman la tuberculoză, atunci când corpul nu mai produce suficiente leucocite (gardienii sistemului imunitar uman).

În lagărele de la Ravensbruck și Auschwitz, doctorul Karl Klauberg a condus, după 1941 experimente de sterilizare, aplicate atât bărbaților, cât și femeilor (evrei și rromi). Se consideră că au fost sterilizate, în condiții inumane, peste 400 000 persoane, multe murind sau suferind handicap grav, chiar dacă supraviețuiseră.

În special, evreii, rromii au fost preferați pentru sterilizare. Tot la Auschwitz, doctorul Eduard Wirths a efectuat experimente privind tifosul și tumorile canceroase. A încercat metoda sterilizării femeilor (evreice și rrome) prin extirparea ovarelor și prin iradiere. În experimentele privind castrarea bărbaților (evrei și rromi), fie prin extirpare, fie prin iradiere, s-a implicat și doctorul Horst Schumann.

Asistentul doctorului Schumann a fost un chirurg evreu prizonier, de origine poloneză, doctorul Wladislaw Alexander Dering. I-a ajutat, de altfel,  pe doctorii Eduard Wirths și Karl Klauberg. Era renumit că opera folosind anestzice slabe, care provocau dureri pacienților sterilizați prin castrare.

La Buchenwald, s-au încercat experimente groaznice pentru a se crea imunitate la otrăvire, experimente înfiorătoare pentru vindecarea arsurilor de bombe (oamenii erau arși deliberat cu fosfor, apoi tratați cu diverse tipuri de medicamente experimentale). Responsabil a fost medicul șef al lagărului, SS Hauptman Waldemar Hoven.