Nava Fundulea, încărcată cu marmură, a fost atacată de un vas iranian în strâmtoarea Hurmuz în timp ce echipajul românesc se îndrepta către Kuwait. Aceasta este, pe scurt, povestea mai puțin cunoscută din 23 noiembrie 1987.
La 30 de ani distanță, zeci de membri ai echipajului s-au întâlnit pentru a marca momentul. Gheorghe Foriş era ofiţer punte pe navă şi îşi aminteşte că după intrarea în strâmtoarea Hurmuz, Fundulea a fost luată în primire de o navă iraniană, care avea la bord o baterie de 12 rachete, a precizat acesta pentru News.ro.
„După ce domnul comandant a declarat marfa, care era marmură, încărcată la Marina di Carrara, le-a spus şi destinaţia, iar ei s-au prefăcut că nu înţeleg engleza. Le-am repetat de vreo 10 ori destinaţia: Kuwait. Cu câteva zile înainte, ei bombardaseră nişte platforme petroliere din Kuwait, erau în conflict şi cu Kuwait, probabil, auzind destinaţia, şi-au pus probleme. Au plecat, iar după 10 - 15 minute, s-au întors şi, fără aviz, au început să tragă în navă. Au fost şapte sau opt proiectile, percutant incendiare, cu napalm. După care, lovind şi comanda de navigaţie, am fost grav rănit”, a povestit Gheorghe Foriş.
Ajutorul de medic Vasile Gavriloae a afirmat că a făcut tot ce putea face pentru comandantului navei şi pentru bucătar. „Am încercat să fac ce aveam de făcut pentru comandant. Din păcate am reuşit prea puţin pentru că rănile lui erau atât de grave încât nu aveam ce să fac cu ce aveam eu la îndemână. Trusa mea de urgenţă, care era pregătită, mi-a adus-o cineva. Cineva a luat un costum ignifug din comandă şi mi-a adus trusa afară, nu mai ţin minte cine. După care am încercat să-i acord primul ajutor. Am făcut ce am putut. După scurt timp au fost ridicaţi de un elicopter şi duşi la spital”.
Gavriloaiei susține că ajutorul medical acordat a fost la standarde ridicate.
„Au avut parte de o asistenţă medical care în România nu era posibilă. Mi-aduc aminte că bucătarul nostru, care avea arsuri peste 40 la sută din suprafaţa corpului, fumega până l-au dus la spital. Cu tot ce aveam eu, cu amărâtele de pansamente pe care le aveam la îndemână, chiar nu aveam ce să-i fac. Din păcate, domnul comandant avea şi o rană la cap, avea o schijă intra-craniană destul de mare, de vreun centimetru, plus o schijă foarte mare în abdomen, care i-a distrus bazinul. I-au amputat picioarele la spital şi era în comă”, a mai afirmat Vasile Gavriloae, care a menţionat că decesul comandantului a survenit la un spital din Elveţia.
Constantin Vârlan, timonier pe nava Fundulea, a spus că în momentul atacului dormea deoarece fusese de cart, aflându-se într-o cabină chiar din partea în care s-a tras.
„Primul meu gând, în somn fiind, a fost că ne-au rupt în două şi că nava se va scufunda şi am încercat să sar pe geam. Eram în pantaloni de pijama. Când am ajuns la geam, a fost cealaltă explozie şi, din frică, m-am retras înapoi. Am încercat să ies pe culoar, dar deja nu se putea respira, era un fum înecăcios, sulfuros. Am intrat înapoi în cabină, am luat o gură de aer proaspăt, şi am ieşit din nou pe hol, bâjbâind, cu ochii închişi. Ştiam cât am până la ieşire şi mergem cu ochii închişi, pipăind peretele. La ieşire am deschis ochii şi primul pe care l-am văzut a fost domnul şef mecanic. Cobora din comandă, plin de sânge, şi mi-a spus: Au tras în noi! şi a tras şi o înjurătură”, îşi aminteşte Constantin Vârlan.
Fundulea a fost construită în anul 1980 la Şantierul Naval Galaţi. Nava a purtat această denumire până în 1992, iar apoi a fost denumită „Attila K”, până în 1996, iar între 1996 - 2000 a navigat sub numele „Simona”. Nava a fost casată la începutul anului 2000.
Recomandările noastre
