La cei 75 de ani pe care NATO î-a aniversat joi - Tratatul aferent fiind semnat la Washington, la 4 aprilie 1949 - Alianța Nord-Atlantică se confruntă cu decizii critice cu privire la războiul aflat în desfășurare în Ucraina, din cauza necesităţii ca întărirea militară a Kievului să continue fără probleme pentru înfrângerea Rusiei. La această „ecuație” se adaugă şi problema viitorului Alianței – după amenințările lui Donald Trump că nu va mai garanta protecția membrilor NATO împotriva Moscovei dacă nu-și plătesc cotele ce le revin – dar și problema menţinerii „blocajului” în Congresul SUA cu privire la „pachetul” de ajutor în valoare de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina.

NATO ajută în continuare Ucraina

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg - al cărui mandat se încheie în toamnă -, anticipând eventuala alegere a lui Trump în SUA, a luat inițiativa de a depune ieri, la reuniunea celor 32 de miniștri de externe desfășurată la Bruxelles, o propunere pentru ca Alianța să aibă un rol mai activ în trimiterea de ajutoare către Ucraina.

„Ucraina are nevoi urgente – orice întârziere în acordarea sprijinului are consecințe pe câmpul de luptă chiar în momentul în care vorbim”, a explicat Jens Stoltenberg. În esență, această propunere a început să fie dezbătută ieri şi ar putea fi aprobată la summitul din iulie, a spus el la conferința de presă de după prima zi a summit-ului NATO, refuzând să dea mai multe detalii.

Se urmărește fortificarea Kievului

Precizările lui Stoltenberg cu privire la necesitatea de a oferi „un cadru de susţinere mai puternic, mai previzibil pentru Ucraina, cu partajarea costurilor” și „cu finanțare pe termen lung”, cadru care va transmite un mesaj lui Vladimir Putin, trimit la informaţiile „scurse” în Financial Times în ajunul întâlnirii miniștrilor de Externe ai NATO cu privire la proiectul unui fond în valoare de 100 de miliarde de dolari pentru o perioadă de cinci ani. Scopul proiectului „Misiune pentru Ucraina” este „blindarea” Kievului în fața unei posibile schimbări politice la Casa Albă. Din același motiv, planul include și preluarea de către NATO a unui rol de coordonare a coaliției ad-hoc conduse de SUA, cunoscută sub numele de „grupul Ramstein”, pentru ca sprijinirea Kievului să continue fără probleme.

Pentru a atenua orice ezitări ale partenerilor și aliaților și în special ale Ungariei – care reacționează faţă de orice inițiativă de întărire militară a Ucrainei –, Jens Stoltenberg a precizat că planul se referă la un „cadru instituțional” pe care NATO îl va oferi, fără a deveni parte din conflict. El a menționat chiar că are o comunicare deschisă cu premierul ungar Viktor Orban.

Instruire militară

Chiar dacă NATO nu va furniza direct arme Ucrainei, se discută deja diverse modalități de întărire a Kievului, în principal prin instruire militară, în timp ce asumarea rolului de coordonator de către „grupul Ramstein” marchează o nouă etapă în ceea ce priveşte participarea Alianței Nord-Atlantice la război. Inițiativa, care mai degrabă e o dorință pe care actualul secretar general al NATO, aflat la sfârşit de mandat, „o va lăsa moștenire”, necesită unanimitate, ceea ce va fi greu de asigurat până la summit-ul din iulie de la Washington care va marca cea de-a 75-a aniversare a Alianței.

Şi asta întrucât chiar dacă majoritatea statelor membre NATO recunosc necesitatea ca Alianța să își asume responsabilități mai mari pentru securitatea comună, totuși nu există un consens cu privire la „costul” acestor responsabilități.

„Spinii” din succesiunea la Stoltenberg

Chiar dacă pentru candidatura premierului olandez Mark Rutte pentru funcţia de secretar general al Alianței există sprijinul a 28 de membri NATO, este puțin probabil să întrunească şi acordul celorlalte patru țări până la summitul din iulie. Decizia privind succesorul lui Jens Stoltenberg are nevoie de unanimitate, iar Rutte mai are trei luni pentru a-i convinge pe liderii Ungariei, Turciei, Slovaciei și României să-l susțină.

Premierul ungar nu a uitat o declarație a lui Rutte din 2021 că va „pune în genunchi” Ungaria din cauza controversatei legi cu privire la drepturile LGBTQ promovată de Viktor Orbán, România are propriul candidat - președintele Klaus Iohannis - în timp ce Tayyip Erdogan rămâne misterios, spunându-i recent lui Mark Rutte că noul secretar general al NATO trebuie să servească nevoile și interesele aliaților în ceea ce priveşte combaterea terorismului și să țină cont de sensibilitățile partenerilor din afara UE.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / kathimerini.gr